Credinţa presupune să-I mulţumeşti lui Dumnezeu în mijlocul necazului,
Credinţa presupune să-I mulţumeşti lui Dumnezeu în mijlocul nopţii,
Credinţa presupune să-I mulţumeşti lui Dumnezeu în mijlocul poveştii –
Pentru că crezi în bunătatea de nezdruncinat a Celui care nu se va opri din scris până când povestea nu se va sfârşi bine.
Ideea comună pe care cu toții o avem este că avem un eu natural cu dorințe și interese diverse și că există ceva denumit „moralitate” sau „comportament decent” care revendică acest eu. Cu toții sperăm că atunci când toate cerințele acestei moralități și ale societății vor fi satisfăcute, acest biet eu natural va avea în sfârșit o șansă, cât de redusă, cândva, de a începe să trăiască în armonie cu el însuși și de a face ceea ce-i place. De fapt, ne asemănăm foarte mult cu un om cinstit care își plătește impozitele. El le plătește, dar speră tot timpul că îi va rămâne suficient cât să trăiască.
Calea creștină e diferită – e și mai dificilă și mai ușoară. Hristos spune „Dă-Mi Mie TOTUL. Eu doresc să-Mi dai nu doar atât din timpul tău, atât din banii tăi și atât din munca ta – astfel încât eului tău natural să-i rămână restul. Eu te doresc pe tine. Nu lucrurile tale. Eu am venit nu să-ți torturez eul natural. În locul acestuia, îți voi da un eu nou. Dă-Mi Mie întregul tău eu natural – TOATE dorințele, nu doar cele despre care crezi că sunt curate – întreaga ta viață. În schimb Eu îți voi da un eu nou.
C.S. Lewis, citat în Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului de Timothy Keller
Este mai bine să recunoaşteţi că nu ştiţi ce să spuneţi – sau să nu spuneţi nimic – decât să spuneţi nişte vorbe goale cuiva care suferă. Creştinii repetă mult prea adesea unele clişee care s-ar putea să nu fie nici măcar adevărate, sperând că vor reuşi să-şi facă interlocutorul să se simtă mai bine. De obicei, efectul este tocmai cel opus. Nu spuneţi altora că cei dragi ai lor au murit fiindcă „Dumnezeu trebuie că a avut nevoie de ei în cer“ sau fiindcă „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu“. Noi trăim într-o lume căzută, în care răul şi calamităţile ating viaţa multora în moduri care nu sunt drepte şi nici nu vor părea vreodată drepte. Da, Dumnezeu îngăduie (în sensul că nu a intervenit pentru a opri necazul), însă aceasta nu înseamnă că El a dorit să se întâmple o nenorocire sau că Se bucură de ea mai mult decât persoana care suferă.
Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri)
Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?
Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.
C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg
…după ce ne-am confruntat cu mândria noastră, înţelegem că nu trebuie să facem nimic pentru a ne câştiga răsplata cerească. De fapt, nu putem face nimic ca să o câştigăm. Ceea ce ne este refuzat prin efortul nostru, ne este asigurat prin har. Aşadar, când vedem în jurul nostru ruina vieţii noastre, când fiecare speranţă cerească a răscumpărării ni s-a spulberat, când cei pe care îi iubim nu ne pot ajuta, când am încercat totul şi nu mai există nimic ce am putea încerca, când am aruncat ultima bucată de lemn pe foc şi toată cenuşa s-a stins, în acel moment Dumnezeu ne întinde mâna Lui puternică şi sigură. Tot ce avem de făcut este să ne prindem de ea. În asta constă unicitatea mesajului creştin.
Dinesh D’Souza, Măreţia creştinismului
CARTEA E O VIAȚĂ 