„Întrebări de care se tem creștinii” de Mark Mittleberg


V-a fost vreodată teamă că veţi primi de la cei apropiaţi întrebări legate de credinţa voastră la care nu veţi şti să răspundeţi?

Poate vă e teamă să vă puneţi chiar voi înşivă astfel de întrebări, referitoare la suferinţă, iad sau moralitate.

Indiferent dacă sunteţi sau nu în această situaţie, cartea de astăzi, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri) de Mark Mittelberg, este pentru voi.

Haideți să fim sinceri, scrie Mark Mittelberg în introducere. Adevărul este că mulţi dintre noi nu sunt gata. Când ne priveşte cineva în ochi şi ne pune în mod sincer o întrebare spirituală provocatoare, cum ar fi „De ce crezi în Biblie?“, „Cum poţi crede că Dumnezeu este bun, când îngăduie să se întâmple lucruri îngrozitoare?“, „De ce m-aş alătura unei biserici pline de ipocriţi?“ sau „De ce sunt creştinii împotriva homosexualilor?“, cei mai mulţi dintre noi nu ştiu cum să răspundă.

De ce sunt, însă, importante, astfel de întrebări? Când primesc răspuns, acestea pot descoperi cuiva adevărul şi lumina, ajutând acea persoană să se deschidă faţă de viaţa spirituală. Când rămân fără răspuns, aceleaşi întrebări pot duce la îndoială, la frustrare şi, în cele din urmă, la îndepărtarea de Dumnezeu. Continuă lectura „„Întrebări de care se tem creștinii” de Mark Mittleberg”

Un strop de viaţă #596


Este mai bine să recunoaşteţi că nu ştiţi ce să spuneţi – sau să nu spuneţi nimic – decât să spuneţi nişte vorbe goale cuiva care suferă. Creştinii repetă mult prea adesea unele clişee care s-ar putea să nu fie nici măcar adevărate, sperând că vor reuşi să-şi facă interlocutorul să se simtă mai bine. De obicei, efectul este tocmai cel opus. Nu spuneţi altora că cei dragi ai lor au murit fiindcă „Dumnezeu trebuie că a avut nevoie de ei în cer“ sau fiindcă „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu“. Noi trăim într-o lume căzută, în care răul şi calamităţile ating viaţa multora în moduri care nu sunt drepte şi nici nu vor părea vreodată drepte. Da, Dumnezeu îngăduie (în sensul că nu a intervenit pentru a opri necazul), însă aceasta nu înseamnă că El a dorit să se întâmple o nenorocire sau că Se bucură de ea mai mult decât persoana care suferă.

Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri)

Un strop de viață #595


Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg