Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg