Un strop de viață pentru părinți #79


Când copiii au nevoie să știe că îi iubești

Te iubesc.

Păcatul tău nu te afectează doar pe tine. Îi va afecta deseori și pe cei din jurul tău.

Una dintre dorințele inimii mele este ca copiii mei să aibă o imagine clară a iubirii Tatălui lor ceresc pentru ei. Aceasta este magnifică în îndurarea sa, dar câteodată îndurarea ia forma disciplinării. Proverbe 3:12 spune „Pentru că DOMNUL îi corectează pe cei pe care îi iubește, așa cum un tată își corectează copilul în care își găsește plăcerea.” (NLT)

Tată ceresc, Tu ești iubitor și vreau ca fiul/fiica meu/mea să simtă iubirea mea, chiar și atunci când trebuie să-i corectez sau să-i disciplinez.

Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Un strop de viață pentru părinți #73


Când copiii pârăsc

Există o singură persoană pe care o poți controla. Pe tine însuți.

Tendința celor mai mulți dintre noi este să începem și să încheiem cu nuiaua disciplinării și să o mânuim într-un mod inconsecvent. Dar disciplinarea inconsecventă, fără ucenicie, este lipsită de putere. Disciplinarea are nevoie de fundamentul uceniciei.

Dacă ucenicia înseamnă a-l învăța pe un mititel să distingă binele de rău, atunci disciplinarea înseamnă să îi reamintești ce știe deja că este adevărat. Trebuie să știe ce este binele înainte să începem să-i disciplinăm pentru că fac ceva greșit. Nu pare cumva pe dos să disciplinezi un copil mic pentru că face ceva greșit despre care nu ați vorbit niciodată? Ucenicia înseamnă să vorbești despre ce este bine când se culcă și când se trezesc și tot timpul pe cale alături de noi.

Doamne, Îți mulțumesc că nu renunți niciodată la mine. Tu ești îndurător și bun mereu, spui întotdeauna adevărul prin Cuvântul Tău cel viu și prin Duhul Tău. Învață-mă, Doamne, să fiu mai asemănător cu Tine ca părinte. Vreau să fac din copiii mei ucenici ai Tăi. Vreau să-i învăț să distingă binele de rău. Îi voi disciplina cu blândețe când aleg să facă ce este greșit. Și de-acolo, știu că, cu ajutorul Tău, ei pot alege autodisciplina. Acesta este scopul. Ajută-i, Doamne. Și ajută-mă pe mine. Mă rog în numele lui Isus, amin.

Amber Lia și Wendy Speake, Parenting Scripts

Un strop de viață pentru părinți #45


Tipuri de reacții corectoare:

Singurătatea – „Du-te și stai pe scaunul ăla până vin eu să te iau!”

Îndepărtarea – „Pentru că vă certați pe ea, punem jucăria asta deoparte.”

Constrângere – Ia copilul pe sus și îndepărtează-l de altercație; cară-l până la cadă; ia-i jucăria din mână.

Consecințe naturale – Vârful înghețatei copilului cade pe jos. „De-asta încercăm să fim atenți, dragule. Asta e, bucură-te de ce ți-a mai rămas în cornet.”

Apelul la conștiință – „Crezi că lui Isus Îi place comportamentul tău? Așa ar trebui să se poarte un tânăr?”

Consecințe logice – „Nu o să-ți luăm o bicicletă până nu o să-ți pui în mod consecvent tricicleta la loc în fiecare zi.”

Evită un ton aspru al vocii. Evită sarcasmul și ridiculizarea. Ai grijă să-ți controlezi furia.

Exprimă-ți avertismentul față de copil clar, nu vag: „Când te smiorcăi, automat îți resping cererea; te smiorcăi?”, în loc de „Mă scoți din sărite cu smiorcăiala!”.

Iar dacă dovadă de supunere – răsplătește-l. Mulțumește-i pentru cooperare și comportament bun. Tuturor ne place să fim apreciați pentru o treabă bună sau chiar și pentru o încercare bună.

Supraviețuiește-i! Poate fi extrem de epuizant din punct de vedere emoțional să reziști împotrivirii, smiorcăielii și crizelor de furie ale unui copil, dar dacă nu reziști mai mult decât el, vei obține doar mai multă împotrivire și sfidare în viitor. Dacă îi supraviețuiești, asta va duce la beneficii mâine și în viitor.

După ce ai corectat copilul și s-a încheiat pedeaspsa, este important să-ți arăți afecțiunea și acceptarea.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #44


(Ben și Amy Katterson) … încercăm să fim pentru copiii noștri o reflectare a caracterului lui Dumnezeu. El este credincios, așa că încercăm să ne ținem de cuvânt. El este bun, deci vrem să fim binevoitori și blânzi. El este generos, deci ne place să-i copleșim pe copiii noștri cu lucruri bune. El este măreț și sfânt și suveran peste întreaga creație, așa că nu trebuie să le permitem copiilor noștri să desconsidere sau să disprețuiască autoritatea pe care Dumnezeu a pus-o asupra lor – adică, părinții.

Corectarea bună trebuie precedată de multă, multă afirmare pozitivă. A spune „da” mai întâi este crucial pentru a exprima un „nu” care să aibă efect mai târziu.

Spune „da” des. Apoi spune „nu” doar când este nevoie. Când ai stabilit deja mai întâi multe afirmații și permisiuni față de copiii tăi, ei sunt mai capabili să accepte „nu”-ul tău când cer lucruri neînțelepte. O dietă constantă cuprinsă din afirmări înțelepte pune bazele unui context sănătos în care restricțiile și corectările viitoare să poată fi mai ușor înghițite.

Crește-ți copiii cu un zâmbet pe față și o sclipire în ochi.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #43


În principiu, asta este ceea ce orice părinte ar trebui să corecteze în mod special și în mod consecvent: neascultarea sfidătoare.

A corecta nu înseamnă doar să dai niște sugestii sau nici chiar să dai ordine. Ea mișcă copilul. Dacă traiectoria copilului nu este redirecționată, corectarea nu a avut loc. Pe scurt, corectarea înseamnă: Nu, nu aia. Da, asta. Da, acum.

Reușim să facem acest lucru cel mai bine atunci când reținem cele trei imperative de bază ale corectării înțelepte:

1. Să rămână concentrată în jurul lui Dumnezeu.

2. Spune adevărul.

3. Răsplătește supunerea, nu nesupunerea.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction
%d blogeri au apreciat: