Un strop de viață pentru părinți #45


Tipuri de reacții corectoare:

Singurătatea – „Du-te și stai pe scaunul ăla până vin eu să te iau!”

Îndepărtarea – „Pentru că vă certați pe ea, punem jucăria asta deoparte.”

Constrângere – Ia copilul pe sus și îndepărtează-l de altercație; cară-l până la cadă; ia-i jucăria din mână.

Consecințe naturale – Vârful înghețatei copilului cade pe jos. „De-asta încercăm să fim atenți, dragule. Asta e, bucură-te de ce ți-a mai rămas în cornet.”

Apelul la conștiință – „Crezi că lui Isus Îi place comportamentul tău? Așa ar trebui să se poarte un tânăr?”

Consecințe logice – „Nu o să-ți luăm o bicicletă până nu o să-ți pui în mod consecvent tricicleta la loc în fiecare zi.”

Evită un ton aspru al vocii. Evită sarcasmul și ridiculizarea. Ai grijă să-ți controlezi furia.

Exprimă-ți avertismentul față de copil clar, nu vag: „Când te smiorcăi, automat îți resping cererea; te smiorcăi?”, în loc de „Mă scoți din sărite cu smiorcăiala!”.

Iar dacă dovadă de supunere – răsplătește-l. Mulțumește-i pentru cooperare și comportament bun. Tuturor ne place să fim apreciați pentru o treabă bună sau chiar și pentru o încercare bună.

Supraviețuiește-i! Poate fi extrem de epuizant din punct de vedere emoțional să reziști împotrivirii, smiorcăielii și crizelor de furie ale unui copil, dar dacă nu reziști mai mult decât el, vei obține doar mai multă împotrivire și sfidare în viitor. Dacă îi supraviețuiești, asta va duce la beneficii mâine și în viitor.

După ce ai corectat copilul și s-a încheiat pedeaspsa, este important să-ți arăți afecțiunea și acceptarea.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #44


(Ben și Amy Katterson) … încercăm să fim pentru copiii noștri o reflectare a caracterului lui Dumnezeu. El este credincios, așa că încercăm să ne ținem de cuvânt. El este bun, deci vrem să fim binevoitori și blânzi. El este generos, deci ne place să-i copleșim pe copiii noștri cu lucruri bune. El este măreț și sfânt și suveran peste întreaga creație, așa că nu trebuie să le permitem copiilor noștri să desconsidere sau să disprețuiască autoritatea pe care Dumnezeu a pus-o asupra lor – adică, părinții.

Corectarea bună trebuie precedată de multă, multă afirmare pozitivă. A spune „da” mai întâi este crucial pentru a exprima un „nu” care să aibă efect mai târziu.

Spune „da” des. Apoi spune „nu” doar când este nevoie. Când ai stabilit deja mai întâi multe afirmații și permisiuni față de copiii tăi, ei sunt mai capabili să accepte „nu”-ul tău când cer lucruri neînțelepte. O dietă constantă cuprinsă din afirmări înțelepte pune bazele unui context sănătos în care restricțiile și corectările viitoare să poată fi mai ușor înghițite.

Crește-ți copiii cu un zâmbet pe față și o sclipire în ochi.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #43


În principiu, asta este ceea ce orice părinte ar trebui să corecteze în mod special și în mod consecvent: neascultarea sfidătoare.

A corecta nu înseamnă doar să dai niște sugestii sau nici chiar să dai ordine. Ea mișcă copilul. Dacă traiectoria copilului nu este redirecționată, corectarea nu a avut loc. Pe scurt, corectarea înseamnă: Nu, nu aia. Da, asta. Da, acum.

Reușim să facem acest lucru cel mai bine atunci când reținem cele trei imperative de bază ale corectării înțelepte:

1. Să rămână concentrată în jurul lui Dumnezeu.

2. Spune adevărul.

3. Răsplătește supunerea, nu nesupunerea.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #41


Disciplinarea înțeleaptă trece dincolo de schimbarea comportamentului copilului; scopul ei este să-și lase amprenta asupra inimii. Disciplinarea înțeleaptă nu trece peste schimbarea de comportament, dar în același timp se roagă pentru schimbarea inimii copilului.

Scopul disciplinării este dezvoltarea unui anumit tipar de caracter, în puterea pe care Dumnezeu o oferă.

Noi urmărim schimbarea lăuntrică, știind că atunci când are loc schimbarea lăuntrică a inimii, aceasta va fi urmată de cooperare exterioară. Dorința noastră în disciplinarea care corectează este schimbarea inimii copilului nostru, și știm că ceea ce este necesar pentru schimbarea inimii este Dumnezeu.

Nu putem să schimbăm inimile copiilor noștri, dar dacă ei trec prin viață fără să rezolve o sarcină neplăcută sau fără să se supună conducerii unei autorități, suntem nebuni să credem că i-am pregătit să I se supună lui Dumnezeu.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction

Un strop de viață pentru părinți #40


Disciplina care corectează presupune:

(1) Să identifici acțiuni sau atitudini ale copilului tău care sunt inacceptabile atunci când le evaluezi după niște standarde explicite și clare, iar apoi

(2) Să acționezi prompt și hotărât pentru a-l face pe copil să se conformeze acelor standarde.

Copiii nu sunt ascultători în mod natural. Ascultarea trebuie învățată.

În starea lor de păcătoșenie nativă, ei nu se supun cu încăpățânare din dorința de a urmări plăcerea într-un mod care nu este constrâns de nicio autoritate exterioară.

Corectarea are loc datorită dragostei. Dragostea implementează corectarea pentru a-i proteja pe cei dragi să nu acumuleze consecințe negative, spre regretul ei sau al lui.

Sam Crabtree, Parenting With Loving Correction
%d blogeri au apreciat: