Etichetă: smerenie

Un strop de viaţă #347


Nu putem să ne înălţăm prea sus, dar nici nu vom reuşi niciodată să ne coborâm atât de jos pe cât ar trebui. Ce lucru ai putea să-I dăruieşti pe care să nu ţi-L fi dăruit El mai întâi? Ce adevăr ai putea să propovăduieşti pe care să nu-l fi propovăduit El mai întâi? Iubeşti. Dar Cine te-a iubit mai întâi? Slujeşti. Dar Cine a slujit cel mai mult? Ce lucru faci pentru Dumnezeu pe care El să nu-l fi putut face singur? Cât de bun este El că a ales să ne folosească pe noi. Şi cât de înţelept ar fi din partea noastră să nu uităm niciodată acest lucru.

Max Lucado, Îndrăzneşte să trăieşti

Un strop de viață #254


În cuvinte care se aplică direct la rugăciune, apostolul Petru spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.“ Observaţi progresia: smerirea, apoi coborârea îi dă lui Dumnezeu posibilitatea să ne ridice. Dacă încerc să mă arăt puternic, pot bloca puterea lui Dumnezeu.

Umilinţă nu înseamnă să mă târăsc în faţa lui Dumnezeu, asemenea înalţilor dregători de la curţile domneşti ale Asiei care se zvârcoleau în ţărână ca nişte viermi în faţa împăratului lor. Înseamnă mai degrabă că, în prezenţa lui Dumnezeu, văd un crâmpei din ceea ce reprezint eu cu adevărat în acest univers, lucru care îmi dezvăluie micimea, revelând totodată măreţia lui Dumnezeu.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #178


O viaţă autentică de rugăciune este una în permanenţă frântă înaintea lui Dumnezeu. O astfel de viaţă mărturiseşte smerenia născută din frângere.

Ravi Zacharias, Eu, Isaac, mă căsătoresc cu tine, Rebecca

Un strop de viaţă #140


Pe lângă faptul că ne aduce aminte de darul extraordinar al lui Dumnezeu pentru noi, povestea Crăciunului ne îndreaptă, de asemenea, privirile spre acel tip de renunţare de sine şi smerenie în care suntem chemaţi să umblăm ca urmaşi ai lui Hristos. Dacă Domnul Cerului şi al pământului a renunţat la drepturile Sale de a fi observat, aplaudat şi respectat şi a luat forma unui servitor, nu ar trebui să fim şi noi dispuşi să umblăm pe aceeaşi cale? Cultura în care trăim ne îndeamnă încontinuu să luptăm pentru drepturile noastre, să cerem respect şi să ne luptăm pentru a fi recunoscuţi. Dar exemplul lui Hristos – începând de la primele momente ale naşterii Sale – ne spune exact contrariul.

În loc să ne chinuim să fim observaţi şi apreciaţi, noi trebuie să adoptăm o postură total diferită în fiecare domeniu al vieţii noastre, şi anume, una de umilinţă şi renunţare la sine. Fie că suntem recunoscuţi şi aplaudaţi, fie că nu suntem băgaţi în seamă, ar trebui să fie totuna pentru noi. Când vom umbla cu adevărat pe urmele Mielului, ne va interesa doar să-L cunoaştem şi să-L facem cunoscut pe El.

Leslie Ludy, „Humble Beginnings“

Un strop de viaţă #133


Noi Îl admirăm pentru gloria Lui, dar şi mai mult pentru faptul că gloria Lui se împleteşte cu smerenie; noi Îl admirăm pentru transcendenţa Lui, dar şi mai mult pentru că transcendenţa Lui este însoţită de bunăvoinţă.

Noi Îl admirăm pentru dreptatea Sa lipsită de compromisuri, dar şi mai mult pentru că aceasta este temperată de îndurare; noi Îl admirăm pentru măreţia Sa, dar şi mai mult pentru că este o măreţie în blândeţe; noi Îl admirăm pentru că este deopotrivă cu Dumnezeu, dar şi mai mult pentru că, deşi este deopotrivă cu Dumnezeu, totuşi are o profundă reverenţă daţă de Dumnezeu; noi Îl admirăm pentru că a fost vrednic de orice lucru bun, dar şi mai mult pentru că vrednicia Lui a fost însoţită de o răbdare uluitoare care a suferit răul; noi Îl admirăm pentru domnia Lui suverană peste lume, dar şi mai mult pentru că această domnie a fost îmbrăcată într-un spirit de ascultare şi supunere; noi adorăm felul în care i-a uluit cu înţelepciunea Sa pe cărturarii îngâmfaţi, dar şi mai mult faptul că a fost suficient de simplu ca să-i iubească pe copii şi să petreacă timp cu ei; şi Îl admirăm pentru că a fost în stare să potolească furtuna, dar şi mai mult pentru că a refuzat să folosească acea putere ca să-i lovească pe samariteni cu foc din cer şi apoi ca să coboare de pe cruce.

John Piper, Dumnezeu e Evanghelia