Philip Yancey (4 noiembrie 1949) este unul dintre cei mai prezenți și îndrăgiți autori pe blogul nostru.
După cum mărturisește în multe dintre cărțile sale, Yancey a crescut într-un mediu fundamentalist, legalist și rasist, percepându-L pe Dumnezeu ca pe un fel de polițist gata să pedepsească pe oricine petrece un timp bun și se simte bine. Provenind dintr-un mediu toxic și plin de contradicții, Yancey scrie „Am auzit despre dragoste și har, dar nu le-am experimentat. Am fost învățați că Dumnezeu răspunde la rugăciuni, în mod miraculos, dar tatăl meu a murit de poliomielita chiar după prima mea aniversare, în ciuda numeroaselor rugăciuni pentru vindecarea lui.”
Credința sa a fost salvată datorită unor oameni care nu erau fizic lângă el, sau poate nici nu mai erau în viață – autorii cărților pe care le-a devorat, care i-au deschis mintea și l-au ajutat să meargă într-o direcție diferită, mentori precum C.S. Lewis, G.K. Chesterton, Dr. Paul Brand, Tolstoi și Dostoievski, Mahatma Ghandi, Shusaku Endo sau Henri Nouwen.
Ne putem identifica și noi cu experiența lui, pentru că și pentru noi, lectura a reprezentat un portal către alte universuri, așa cum mărturiseam în episodul dedicat cărții Cu sufletul rămas în viață.
