Etichetă: Narnia

Advent în Narnia #4 – Dl. Tumnus


Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.

Matei 9:13

Domnul Tumnus se izbește de Lucy la felinar, având brațele pline de pachete învelite în hârtie. (Lucy se întreabă dacă a fost la cumpărături pentru Crăciun.) El scapă toate pachetele în zăpadă, surprins să vadă un om în Narnia. Lucy nu scapă niciun pachet, dar faunul nu seamănă cu nimeni altcineva pe care să-l fi văzut ea. Este pe jumătate sălbatic, cu două picioare de capră, două coarne și o coadă; și pe jumătate îmblânzit, cu piept de om, un fular roșu, o umbrelă, cu coada atârnată peste unul din brațe.

În ciuda salutului său blând și a aparenței sale docile, Tumnus încearcă să o răpească pe Lucy. După ce o servește cu ouă și pâine prăjită, el încearcă să o adoarmă cântându-i pentru a o putea preda Vrăjitoarei Albe. El este dărâmat, îi mărtuisește totul în lacrimi, dar îi explică faptul că trebuie să o trădeze.

Lucy este doar o fetiță, dar este mai dârză decât faunul și se menține pe poziții. În timp ce-i oferă cu bunătate propria batistă pentru a-și șterge multele lacrimi, ea insistă ca el să se răzgândească, să se pocăiască. Simțul său justițiar și bunătatea ei îl convertesc pe Tumnus; el își schimbă părerea și devine prietenul lui Lucy în loc de răpitorul ei, chiar dacă asta înseamnă să se pună pe sine într-un mare pericol.

Adventul este o perioadă de pocăință și Dl Tumnus este un model bun pentru noi. Precum Tumnus, oamenii sunt sălbatici și blânzi, temători și iubitori, păcătoși și sfinți. Precum Lucy, Dumnezeu ne cheamă să ne reglăm conturile, dar ne oferă și dragoste și milă.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #3 – O mare lumină


Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină. Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc. Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.

Isaia 9:2, 4-6

Timp de secole, tradiția creștină a crezut că venirea lui Isus a fost profețită în acest pasaj care era citit de Crăciun. Exprimarea este minunată, „Poporul care umbla în întuneric”, „un Copil ni S-a născut”, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”. Dar mă întreb dacă ne ferim ochii de acele maldăre de cizme arzânde și haine însângerate? Poate suntem șocați la început, dar apoi trecem repede la mult mai familiara poveste de Crăciun.

Sunt cu adevărat sângele și războiul atât de nelalocul lor de Crăciun sau în oricare alt moment? Războiul îi pândea pe israeliți și pe iudei când Isaia și-a scris profeția. Violența ocupației romane era foarte reală pentru evreii din timpul lui Isus. Lucy trebuie să fi intrat în șifonier cu imaginea bombardamentelor și a focului din timpul Blitz-ului londonez încă foarte proaspătă în minte. Creaturile din Narnia trăiesc sub jugul unei Vrăjitoare care le-a înghețat ținutul și care îi transformă pe trădători în stană de piatră. Pe toți ne umbrește întunericul sau pericolul de vreun fel: războiul, cancerul, sărăcia, relațiile frânte, depresia.

Dumnezeu promite prin Isaia că „peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. Aslan a făcut o promisiune asemănătoare Narniei prin lumina unui felinar cândva stricat, și Dumnezeu promite și El lumina unui foc arzător, unul care va distruge instrumentele cruzimii și ale suferinței și ne va călăuzi pașii pe calea păcii.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #2 – Felinarul


Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Ioan 1:5

Ne așteptăm să vedem brazi, zăpadă și luminițe în perioada de Advent: afară, în magazine și pe felicitările de Crăciun. Lucy Pevensie, însă, este surprinsă să vadă o lumină care strălucește printre copacii înzăpeziți, când intră în șifonier. Este atât de curioasă cu privire la acea lumină, încât petrece zece minute mergând până la ea.

Un felinar într-o pădure este o imagine familiară dacă ai citit cărțile despre Narnia, dar intenția este ca ea să fie o imagine surprinzătoare. Lewis nu o explică în acest roman, dar într-unul de mai târziu, în Nepotul magicianului, aflăm că acesta a crescut dintr-un felinar de pe pământ, care a fost folosit ca armă de Vrăjitoarea Albă, iar apoi a fost transformat în această lumină singuratică, dar strălucitoare de către Aslan. Domnul Tumnus îi spune lui Lucy că acesta este granița dintre Narnia și „pădurile sălbatice de la vest”. În ultimul capitol, copii dau peste acest felinar și nu îl recunosc, dar observă cât de vechi este și că este năpădit de copacii străvechi din jurul său.

Acest felinar este viu. Nimeni nu îl aprinde, nimeni nu-l stinge, și arde fără combustibil. Iarna Vrăjitoarei Albe nu l-a stins. Reprezintă o graniță, dar și o promisiune că Aslan poate înnoi și da viață unor lucruri stricate. Este un far în fața vrăjii negre și reci care stăpânește tărâmul.

O coroniță de Advent și luminile de Crăciun strălucesc cu aceeași lumină. Isus este Lumina Lumii, strălucind în întunericul disperării, al păcatului și al morții. O lumină care, ca felinarul, era acolo de la început cu Dumnezeu. O Lumină care S-a frânt și a fost înnoită la Înviere. O Lumină care strălucește în întuneric pentru toate popoarele. O Lumină care ne cheamă să fim curioși și să venim să vedem.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Seasons de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #1 – Prin șifonier


Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.

Luca 13:24

Patru copii, două surori și doi frați, au fost trimiși de-acasă, din Londra, la țară pentru a scăpa de bombardamentele din timpul Blitz-ului din cel de-Al Doilea Război Mondial. Se află într-un loc nou, departe de părinții lor, cu doi îngrijitori adulți care sunt mai degrabă absenți.

Într-o zi ploioasă, pe când explorează casa mare și singuratică în care stau, Lucy, cea mai mică dintre ei, găsește un șifonier mare, singur într-o încăpere goală. Este curioasă; deschide ușa și intră înăuntru, croindu-și drum printre hainele de blană atârnate înăuntru, iar apoi se trezește în mijlocul unei păduri înzăpezite.

Când eram mică, îmi plăcea să intru în dulapuri cu brațele întinse înainte, sperând să simt aerul rece și să simt zăpada scârțâind sub picioarele mele. Poate și tu ai făcut asta. Ceva din mine tânjea să găsească o lume mai asemănătoare cu cea în care voiam să cred decât era cea din jurul meu.

Începutul perioadei de Advent se poate asemăna cu intrarea în șifonier. În funcție de zona în care locuiești, perioada de Advent ar putea arăta chiar ca Narnia – rece, cu zăpadă sub picioarele tale. Dar perioada de Advent seamănă cu Narnia în mai multe privințe în afară de vreme. Este o perioadă deosebită, diferită de zilele obișnuite: ascultăm muzică specială, ne decorăm casele, străzile și hainele; mâncăm mâncăruri încântătoare și delicioase. Trăim un sentiment amplificat de nerăbdare și așteptare. Aceste așteptări nu se referă doar la dăruirea și primirea de cadouri, ci și la faptul că Adventul și perioada Crăciunului ne ajută să vedem o particică a unei lumi care este mai bună, mai dreaptă și mai plină de bucurie decât cea în care trăim de obicei.

Pentru a intra cu adevărat în acea lume, în calitate de creștini, ușa pe care trebuie să intrăm mai întâi este Hristos. Zăpada, verdeața brazilor, muzica, biscuiții și darurile ne pot ajuta să ne imaginăm împărăția lui Dumnezeu, dar indiferent de cât de mare și frumoasă este coronița festivă, a intra pe ușa noastră din față nu ne va transforma viețile în modul în care trecând prin ușa care este Isus Însuși o va face. El este cel care ne va conduce în lumea la care tânjim, în care durerea se transformă în dragoste, iar moartea în viață.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia


Prin temele sale încântătoare, cum ar fi lumina și întunericul, ispita și păcatul, iertarea și speranța, romanul lui C.S. Lewis, Șifonierul, leul și vrăjitoarea este o sursă deosebită de meditații pentru perioada de Advent, perioada premergătoare Sărbătorii Nașterii Domnului.

În perioada 1-28 decembrie, de la ora 18:00 la RVE București vă invităm să descoperiți în aceste meditații ce ne pot învăța cei patru copii Pevensie despre Dumnezeu și venirea Sa în lume în persoana lui Isus Hristos, adevăruri revelate în urma minunatei călătorii a copiilor pe tărâmul Narniei.

Pornind de la evenimentele din romanul lui C.S. Lewis, îmbinate cu pasaje din Scriptură elocvente, aceste meditații sunt un mod prin care putem privi Sărbătoarea Nașterii Domnului și viața de credință cu alți ochi, într-un mod proaspăt.

Urmăriți-le în fiecare zi, între 1 și 28 decembrie, de la ora 18:00 la RVE București pe 94,2 FM, pe rvebucuresti.ro și aici pe blog!