Crăciunul este sărbătorirea unei invazii. Cerul ia cu asalt pământul, Duhul Sfânt se aşază în pântecul unei femei, Cuvântul ia cu asalt carnea. Pe scurt, Dumnezeu năvăleşte mântuitor asupra lumii, într-un gest de disperare sacră.
Andrei Pleşu, Note, stări, zile 1968-2009
În curând vom sărbători o minune – Întruparea Mântuitorului nostru. O minune care a cuprins, pentru înfăptuirea ei, multe alte minuni, ca naşterea din Fecioară, apariţia îngerilor sau a unei stele călăuzitoare. Întruparea este şi tema centrală a cărţii pe care v-o propunem astăzi, „Despre minuni”, scrisă de C.S. Lewis. Considerată de autor un studiu preliminar, ea îşi propune în principal şi mai ales în prima parte a ei să stabilească dacă minunile sunt posibile din punct de vedere filosofic şi în ce condiţii, pentru ca în a doua parte, mai exact în ultimele capitole, C.S. Lewis să vorbească specific despre minunile creştine, concentrate în jurul Marii Minuni, Întruparea. Continuă lectura „„Despre minuni“ de C.S. Lewis”
Când am făcut lista de cărţi de citit în perioada Crăciunului, v-am promis că o să vă prezint cartea lui Max Lucado,
Când Dumnezeu S-a apropiat. În stilul lui caracteristic, Lucado îşi imaginează şi recreează într-un mod plin de sensibilitate şi culoare momentele-cheie ale Întrupării lui Dumnezeu pe pământ. Cartea are două părţi, Întruparea Sa şi Imitaţia noastră. Prima parte este organizată în jurul câte unui fragment din versetul Ioan 1:14: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui… Şi pentru că nu merită să-l repovestim pe Lucado, iată câteva fragmente: Continuă lectura „„Când Dumnezeu S-a apropiat“ de Max Lucado”
Biblia prezintă, dacă vreţi, o „trinitate de gemete“, un progres al intimităţii în relaţia lui Dumnezeu cu creaţiunea Sa. Vechiul Testament vorbeşte despre un Dumnezeu care se află undeva sus, un Tată care se îngrijeşte de neînsemnatele noastre nevoi. Evangheliile merg un pas mai departe, vorbind despre un Dumnezeu care se află alături de noi, care a devenit unul dintre noi, având urechi, corzi vocale şi celule nervoase. Epistolele prezintă un Dumnezeu care se află înăuntru, un Spirit invizibil care dă glas nevoilor neexprimate. Capitolul „suspinelor“, Romani 8, se încheie cu promisiunea unei zile în care nu vor mai exista cauze care să producă suspine.
Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut
Cu Isus, s-a întâmplat ceva nou: Dumnezeu a devenit una dintre creaţiuni, un eveniment nemaiîntâlnit, nemaiauzit, unic în cel mai adevărat sens al cuvântului. Dumnezeul care umple universul S-a restrâns pe Sine Însuşi ca să devină copilul unor oameni de rând care, ca toţi copiii care au trăit, a trebuit să înveţe să meargă, să vorbească şi să se îmbrace. La naştere, Fiul Lui Dumnezeu Şi-a asumat în mod conştient „un handicap”, preschimbând omniscienţa într-un creier care a trebuit să înveţe aramaica fonem cu fonem, omniprezenţa pe cele două picioare şi ocazional cu ajutorul unui măgăruş, omnipotenţa în două mâini destul de puternice să taie lemne, dar prea slabe pentru autoapărare.
Philip Yancey, În căutarea Dumnezeului nevăzut
CARTEA E O VIAȚĂ 