Cel înțelept înțelege că sufletul frânt nu este ca o mașină stricată pe care mecanicul o repară. Cel înțelept cunoaște zbaterile sufletului flămând, aflat în suferință și înclinat spre păcat, și de aceea așteaptă cu răbdare ca Duhul să-și facă lucrarea neștiut în adâncul acestuia, îndemnându-i cu blândețe pe oameni spre Dumnezeu.
Larry Crabb, Vise năruite
Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o înzestrare a Duhului Sfânt și Duhul de înțelepciune, înțelegere, sfat, tărie, cunoștință și frică (Isaia 11:2). Când vom avea această înzestrare a Duhului Sfânt și această perfecțiune înșeptită, vom avea mai puțină nevoie de alte lucruri. Avem o nevoie disperată de Duhul Sfânt și avem nevoie e El în putere. Avem nevoie de înțelepciunea Sa, de tăria Sa, de frica Sa, de închinarea Sa și de sfatul Său. Când Îl avem pe El, avem tot ce ne trebuie ca să fim tot ce dorește El să fim.
A.W. Tozer – Pregătire pentru revenirea lui Isus
În urmă cu mai bine de 150 de ani, la 22 februarie 1844, într-o familie de ţărani maghiari de origine română din Salonta, se năştea Mihály Kornya (Mihai Cornea). Acesta este personajul principal al cărţii de astăzi, „Viaţa misionarului Mihaly Kornya”, o biografie scrisă de Bertalan Kirner.
Mihály Kornya a fost un pionier al baptismului din zona de vest a României şi cea de est a Ungariei. Acest pionier a botezat în jur de 10.000 de oameni (dintre care vreo 5000 de români), a făcut zeci de mii de kilometri, mai ales pe jos şi cu căruţa, într-un interval de aproximativ 40 de ani. Era un om simplu, agricultor autodidact din Salonta, cu un har deosebit în cunoaşterea şi înţelegerea omului. În plus, Kornya era un foarte bun cunoscător al Bibliei. Continuă lectura „„Viața misionarului Mihaly Kornya” de Bertalan Kirner”
Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei.
Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem textul din 1 Timotei 1:7: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte înţeleaptă.“
Începutul înţelepciunii e, aşadar, „frica de Domnul”, dacă „frica” înseamnă facultatea de a te minuna, de a te lăsa copleşit de mister, de farmecul devastator, feroce şi irezistibil al lumii de dincolo de lume şi al timpului de dincolo de timp. În acest sens, şi numai în acest sens, „frica de Domnul” este condiţia supremă a receptivităţii faţă de mesajul Lui.
Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste
Ştiinţa – cantitate de informaţii acumulate
Pricepere – abilitatea de a pune în practică informaţiile acumulate
Înţelepciune – folosirea abilităţii de a pune în practică numai spre bine, după un cod moral bine stabilit
Opusul lui „ştiinţă“ nu este „prostie“, ci ignoranţă (acesta este şi sensul cuvântului care s-a tradus „prost“ în varianta românească a cărţii Proverbelor).
Opusul lui „priceput“ este neîndemânatic sau, şi mai simplu, „ne-priceput“ sau „prost“ (în sensul că toate îi ies prost – vezi Proverbe 9:4; 30:2).
Opusul lui „înţelept“, nu este „prost“, ci „ne-bun“, adică geniu-rău, om de ştiinţă, foarte priceput, care alege însă să-şi folosească abilităţile pentru împlinirea unor planuri „rele“ (vezi Proverbe 10:23; 19:1; 24:9).
În contextul Bibliei, o băbuţă analfabetă de la ţară care I se închină râvnitoare lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât un academician ateu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi decât un animal educat, un hârciog care hârţogăreşte prin ambalaje de hârtie.
Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.4
CARTEA E O VIAȚĂ 