Cum poți face față sfârșitului unei lumi și începutului alteia? Cum poți pune un cutremur într-o eprubetă sau marea într-o sticlă? Cum poți să trăiești cu gândul înfricoșător că uraganul s-a înomenit, că focul a devenit carne, că viața însăși a prins viață și a intrat în lumea noastră? Creștinismul fie înseamnă toate acestea, fie nu înseamnă nimic.
Așa își începe profesorul și fostul episcop N.T. Wright cartea Tot ce merită Dumnezeu. Adevărata închinare și chemare a Bisericii.
(mai mult…)V-ați gândit vreodată că poate noi toți am uitat despre ce anume este vorba de fapt în evanghelii?
De aceea, vă propunem astăzi să descoperim povestea uitată a Evangheliilor, din perspectiva lui Nicholas Thomas Wright, autorul cărții „Cum a devenit Dumnezeu Împărat”. (mai mult…)
Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
Ioan 19: 30
Culminația Evangheliei și culminația întregii povestiri a lui Israel e paradoxala „întronizare” a lui Isus pe cruce, momentul final al împlinirii marii povestiri scripturistice. Ultimul cuvânt al lui Isus, „tetelestai”, „S-a sfârșit!”, spune limpede asta. S-a încheiat povestea – povestea creației, povestea legământului lui Dumnezeu cu Israel.Poate începe acum o nouă creație, așa cum se întâmplă îndată după învierea lui Isus. Acum poate fi lansat noul legământ, când ucenicii sunt trimiși în lume înzestrați cu Duhul lui Isus. Acesta e modul în care povestea lui Israel ajunge la ținta ei și poate aduce acum roade în întreaga lume.
N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor
Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!
Ioan 14:30
Adepții lui Isus trebuie să înțeleagă cumplitele evenimente ale următoarelor douăzeci și patru de ore drept culminația unei bătălii cu un inamic real care lucrează prin trădarea lui Iuda și prin aspra putere a Romei. Și mai trebuie să înțeleagă implicarea lui Isus în această bătălie, mergând inclusiv până la aparenta ei pierdere, ca desfășurându-se sub comanda neimaginată până atunci a Celui la care Isus se referă drept „Tată” al Său.
Îmbrățișarea de către Isus a îngrozitoarei vocații de a muri pe cruce e văzută drept răsturnarea puterilor lumii, a modului puterii lumii.
N.T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor
Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 24: 25-27
Pentru Luca e limpede că evenimentele care-L implică pe Isus sunt evenimentele în care întreaga istorie anterioară a lui Israel e rezumată și condusă spre ținta ei fixată de Dumnezeu. Dar acesta nu e un lucru pe care cititorii ocazionali îl pot vedea dintr-o clipită. Nu e un lucru pe care să-l recunoască pe loc Caiafa sau fariseii atunci când adepții lui Isus au început să vestească faptul că acesta înviase din morți. Poporul trebuia „să cerceteze zi de zi Scripturile dacă acestea ar fi așa” (Faptele Apostolilor 17:11). Ceea ce autorii evangheliilor sunt dornici să transmită – și anume că viața, moartea și învierea lui Israel, chiar dacă nimeni nu se aștepta la așa ceva și multora nu le-a plăcut felul în care aceasta se prezentase – e un lucru care, asemenea lui Isus cel înviat, poate fi văzut doar de ochiul credinței. Povestea are un sens ca întreg, sau n-are nici unul.
N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor
N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul că, în calitatea lor de adepți ai unui Mesia neînțeles, ei înșiși se vor fi așteptat în chip firesc la răstălmăciri și persecuții, deși și acest lucru face parte din asta. E vorba mai degrabă că, asemenea propriei suferințe a lui Isus, suferința adepților lui Isus nu e doar acompaniamentul inevitabil al împlinirii scopului divin, ci face parte ea însăși din mijlocul prin care urmează să fie realizat acel scop.
N. T. Wright, Cum a devenit Dumnezeu Împărat. Povestea uitată a Evangheliilor
Cum poți face față sfârșitului unei lumi și începutului alteia? Cum poți pune un cutremur într-o eprubetă sau marea într-o sticlă? Cum poți să trăiești cu gândul înfricoșător că uraganul s-a înomenit, că focul a devenit carne, că viața însăși a prins viață și a intrat în lumea noastră? Creștinismul fie înseamnă toate acestea, fie…
V-ați gândit vreodată că poate noi toți am uitat despre ce anume este vorba de fapt în evanghelii? De aceea, vă propunem astăzi să descoperim povestea uitată a Evangheliilor, din perspectiva lui Nicholas Thomas Wright, autorul cărții „Cum a devenit Dumnezeu Împărat”.
Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul. Ioan 19: 30 Culminația Evangheliei și culminația întregii povestiri a lui Israel e paradoxala „întronizare” a lui Isus pe cruce, momentul final al împlinirii marii povestiri scripturistice. Ultimul cuvânt al lui Isus, „tetelestai”, „S-a sfârșit!”, spune limpede asta. S-a încheiat povestea…
Nu voi mai vorbi mult cu voi, căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine, dar vine pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici! Ioan 14:30 Adepții lui Isus trebuie să înțeleagă cumplitele evenimente ale următoarelor douăzeci și…
Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. Luca 24: 25-27 Pentru…
N-ar trebui să fim surprinși – deși mulți în biserici ar fi foarte surprinși să audă asta – că primii creștini își înțelegeau vocația de urmași ai lui Isus ca incluzând drept element central esențial propria lor suferință, neînțelegere de către alții și chiar moartea de mâna acestora. Și nu e vorba doar de faptul…