Etichetă: glorificarea lui Dumnezeu

Un strop de viață #475


Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să sujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. (Marcu 10:43)

Aceasta ar putea fi numită „Calea sfântului”.

Sfântul nu încearcă să câștige importanță printr-o goană nesfârșită după realizări ci o primește prin har.

Sfântul nu alege ca valoare absolută împlinirea de sine, ci dăruirea de sine, în dragoste.

Sfântul nu caută gloria, ci îi dă gloria absolută Dumnezeului glorios.

Sfântul nu-și impune propria voință, ci o predă bunului Dumnezeu.

Sfântul nu detestă slujirea, ci o îmbrățișează.

John Ortberg, Cine este omul acesta?

Un strop de viață #398


Cea mai curajoasă hotărâre pentru 2016

Să facem din dragoste ţelul nostru în noul an va necesita mai mult curaj şi credinţă decât orice altă hotărâre am lua. Nimic nu expune mai mult cât de adânc e păcatul înrădăcinat în noi ca atunci când căutăm să iubim pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastă şi să-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine (Luca 10:27)

Aşa că trebuie să lăsăm ca această urmărire a dragostei să ne conducă la Evanghelie. Niciunul dintre noi nu a ţinut în mod desăvârşit aceste două mari porunci. Niciodată. Cele mai bune eforturi ale noastre au fost pângărite de păcatul mândriei. Şi rareori am fost în cea mai bună versiune a noastră.

Îl putem iubi pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19) şi L-a trimis pe Fiul Său ca să devină păcat pentru noi pentru ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El (2 Corinten 5:21). Hristos a ţinut cea mai mare poruncă (şi restul) în mod perfect pentru noi! Astfel, noi suntem iertaţi de eşecul nostru constant de a iubi aşa cum trebuie şi ne este dat har ca să creştem în harul iubirii. Şi datorită lui Isus, odată vom iubi perfect aşa cum am fost iubiţi.

Așadar, să luăm această hotărâre de a urmări dragostea în acest an mai mult decât am făcut-o vreodată, ştiind că am fost iubiţi cu o iubire veşnică (Psalm 103:17).

John Piper, Your Most Courageous Resolution

Un strop de viață #396


Urmăriţi dragostea (1 Corinteni 14:1)

Hotărârile sunt bune. Sunt biblice: „ca Dumnezeu să împlinească în voi orice dorinţă de bunătate” (2 Tesaloniceni 1:11). Şi cred că a lua hotărâri de Anul Nou este o idee foarte bună. Un an este definit ca un interval de timp destul de lung încât să putem face un progres în ce priveşte lucrurile dificile şi destul de scurt pentru a ne da imbolduri în a merge înainte.

O hotărâre nu este o intenţie vagă, precum „în unele din aceste zile, voi face curat în garaj” sau „voi citi Biblia pe parcursul acestui an”, dar fără un plan de acţiune. Hotărârile sunt intenţii strategice. Nu doar speri că se va întâmpla, ci vei face ca acel lucru să se întâmple.

Fie ca dragostea să fie ţelul tău

Hotărârile pot să-şi aibă rădăcinile în ambiţiile noastre egoiste sau în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să le gândim cu atenţie. Astfel, pe măsură ce ne facem planurile pentru 2016, Dumnezeu vrea ca toate să servească un singur scop: „urmăriţi dragostea” (1 Corinteni 14:1)

„A urmări” este un cuvânt care are un scop. Verbul în greacă are intensitate. Înseamnă „caută cu înverşunare”, ca un alergător într-o cursă ce doreşte cu înverşunare să câştige premiul.

Traducerea RSV (Biblia Standard Revizuită) este mai clară: „Fă din dragoste ţelul tău”. Dă senzaţia de focalizare asupra unui singur lucru.

Acest lucru este scris de Pavel, fost persecutor, care a devenit persecutat. Ce ne spune nouă de fapt este că ar trebui să urmărim dragostea cu nu mai puţină pasiune şi hotărâre faţă de cum i-a persecutat el pe creştini în Damasc – doar că ţelul nostru nu este acela de a opri dragostea, ci de a o dezlănţui şi de a fi cuprinsă de ea, sau, mai curând, de El. (1 Ioan 4:8)

John Piper, Your Most Courageous Resolution

Un strop de viață #394


„Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2:13-14)

Pace pentru cine? Există o notă sumbră în lauda pe care o aduc îngerii. Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu. Așadar, Crăciunul nu aduce pace tuturor.

Şi judecata aceasta, spunea Isus, stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.(Ioan 3:19). Sau, cum a spus bătrânul Simeon când L-a văzut pe pruncul Isus, „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stârni împotrivire.” (Luca 2:34). O, cât de mulți sunt aceia care privesc la o zi sumbră și rece de Crăciun și nu văd mai mult de atât.

„A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit..” Doar ucenicilor Săi le-a spus Isus „Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!”

Oamenii care se bucură de pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere sunt cei care își fac cunoscute cererile și rugăciunile lor înaintea Domnului.

Cheia care descuie cufărul păcii lui Dumnezeu este credința în promisiunile lui Dumnezeu. Așa că Pavel se roagă: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa”. Iar când credem promisiunile lui Dumnezeu și avem bucurie și pace, atunci Dumnezeu este glorificat.

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui – oamenii care cred.

Un strop de viață #284


Plăcerile sunt raze ale gloriei când aceasta atinge sensibilitatea noastră. Însă nu există plăceri rele, nelegiuite? Cu siguranţă că da. Însă când le numim „plăceri rele” cred că folosim un fel de prescurtare. Ne referim, de fapt, la „plăceri smulse prin fapte nelegiuite”. Ceea ce este rău e furtul merelor, nu dulceaţa lor. Dulceaţa este totuşi o rază a gloriei… Am încercat să transform fiecare plăcere într-o modalitate de adorare. Nu mă refer doar la a aduce mulţumiri pentru ea. Mulţumirea exclamă, pe bună dreptate: „Cât de bun e Dumnezeu că îmi dă acest lucru!” Adorarea spune: „Ce calitate trebuie să aibă această Fiinţă ale cărei străluciri îndepărtate şi trecătoare sunt astfel!” Dacă acesta este Hedonism, este, de asemenea o disciplină oarecum greu de practicat. Însă merită efortul.

C.S. Lewis, citat în Când nu-L doresc pe Dumnezeu de John Piper