Prima roadă a dragostei este meditația minții asupra lui Dumnezeu. Îndrăgostitul Își are gândurile îndreptate mereu spre obiectul dragostei sale. Acela care Îl iubește pe Dumnezeu este absorbit și transportat în contemplarea lui Dumnezeu. „Când mă trezesc, sunt tot cu Tine” (Ps. 139:18). Gândurile sunt ca niște călători prin minte. Gândurile lui David au urmat calea cerului: „Sunt tot cu Tine”. Dumnezeu este comoara, iar acolo unde este comoara, acolo este și inima. Prin aceasta ne putem verifica dragostea față de Dumnezeu. Spre ce se îndreaptă cel mai mult gândurile noastre? Putem spune că suntem absorbiți de încântare când ne gândim la Dumnezeu? Au prins gândurile noastre aripi? Și-au luat zborul spre înălțimi? Contemplăm la Cristos și la gloria Lui? Oh, cât de departe sunt de dragostea lui Dumnezeu aceia care de-abia se gândesc la El! „Dumnezeu nu este în toate gîndurile lor” (Ps. 10:4, trad lit.) Cel păcătos Îl alungă pe Dumnezeu din gândurile sale. Niciodată nu se gândește la Dumnezeu altfel decât cu groază, așa cum un întemnițat se gândește la judecătorul său.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic

Reclame

Aceluia care Îl iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu din toată inima nu este necesar să i se dea multe porunci care să îi spună când, unde, cum şi cât de des ar trebui să Îl slujească el pe Dumnezeu, să I se închine sau să Îl onoreze, fiindcă unirea lui din inimă cu Dumnezeu şi zelul lui de a asculta de El sunt modalităţile prin care el Îl onorează cel mai bine pe Dumnezeu, şi îl conduce pe om să Îi aducă laude lui Dumnezeu oricând şi oriunde în mintea lui, şi să fie zelos în toate acţiunile lui pentru gloria lui Dumnezeu. De asemenea, acela care îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi nu are nevoie de o mulţime de porunci, care să îi spună unde, când şi în ce fel ar trebui să slujească acestuia, cum să evite să îl rănească şi cum să dea înapoi ceea ce aparţine de drept aproapelui. Dragostea lui pentru semeni îi va spune în ea însăşi, pe deplin, aceste lucruri, şi îi va arăta cum să se comporte faţă de ei.

Atunci când un om cere mereu reguli şi doreşte să le cunoască numai dacă ele vin din cărţile Legii, ca să ştie cum să se comporte, acesta este un semn ce caracterizează pe omul rău. Totuşi, în inimile noastre, degetul lui Dumnezeu ne arată că este datoria noastră să facem aproapelui nostru ceea ce noi am vrea ca ei să ne facă nouă. Dar întrucât lumea aceasta este nepăsătoare faţă de mărturia internă a propriei conştiinţe, ci ţine cont numai de legi exterioare, rezultatul este că nu există nici o ordine adevărată în această lume; nu există decât suspiciune, neîncredere, neînţelegeri, răutate, certuri, invidie, furturi, crime, şi aşa mai departe. Aceia care sunt cu adevărat ai lui Dumnezeu ţin cont doar de propria conştiinţă; ceea ce conştiinţa le interzice, ei nu fac, iar ceea ce conştiinţa le spune că pot face, ei fac; lor nu le pasă, în aceasta, de aspecte precum câştig, favoare sau altele de acest fel.

Charles Leiter, Legea lui Hristos


Urmăriţi dragostea (1 Corinteni 14:1)

Hotărârile sunt bune. Sunt biblice: „ca Dumnezeu să împlinească în voi orice dorinţă de bunătate” (2 Tesaloniceni 1:11). Şi cred că a lua hotărâri de Anul Nou este o idee foarte bună. Un an este definit ca un interval de timp destul de lung încât să putem face un progres în ce priveşte lucrurile dificile şi destul de scurt pentru a ne da imbolduri în a merge înainte.

O hotărâre nu este o intenţie vagă, precum „în unele din aceste zile, voi face curat în garaj” sau „voi citi Biblia pe parcursul acestui an”, dar fără un plan de acţiune. Hotărârile sunt intenţii strategice. Nu doar speri că se va întâmpla, ci vei face ca acel lucru să se întâmple.

Fie ca dragostea să fie ţelul tău

Hotărârile pot să-şi aibă rădăcinile în ambiţiile noastre egoiste sau în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să le gândim cu atenţie. Astfel, pe măsură ce ne facem planurile pentru 2016, Dumnezeu vrea ca toate să servească un singur scop: „urmăriţi dragostea” (1 Corinteni 14:1)

„A urmări” este un cuvânt care are un scop. Verbul în greacă are intensitate. Înseamnă „caută cu înverşunare”, ca un alergător într-o cursă ce doreşte cu înverşunare să câştige premiul.

Traducerea RSV (Biblia Standard Revizuită) este mai clară: „Fă din dragoste ţelul tău”. Dă senzaţia de focalizare asupra unui singur lucru.

Acest lucru este scris de Pavel, fost persecutor, care a devenit persecutat. Ce ne spune nouă de fapt este că ar trebui să urmărim dragostea cu nu mai puţină pasiune şi hotărâre faţă de cum i-a persecutat el pe creştini în Damasc – doar că ţelul nostru nu este acela de a opri dragostea, ci de a o dezlănţui şi de a fi cuprinsă de ea, sau, mai curând, de El. (1 Ioan 4:8)

John Piper, Your Most Courageous Resolution

Două noi apariții editoriale


Începem luna decembrie cu două noi apariții:

Viața împreună; Psalmii – cartea de rugăciune a Bibliei de Dietrich Bonhoeffer.

Viața împreună s-a născut într-un context tulbure – cea mai mare parte a pastorilor Bisericii Mărturisitoare au depus jurământulrgb_1_viata-impreuna față de Hitler, gândit de către conducerea oficială a Bisericii ca dar de ziua de naștere a Führerului; în propria familie erau tensiuni, sora lui fuge cu familia în Elveția, cumnatul său este implicat în organizarea unui puci împotriva regimului; țara era secătuită de război, iar populația, terorizată de Gestapo și SS. În 1935-1937, Bonhoeffer predase și trăise la seminarul Finkenwalde, un seminar subteran al Bisericii Mărturisitoare în care pastorii pregătiți pentru slujirea viitoare experimentau practic „viața împreună“. După ce multă vreme refuzase să scrie despre experiența vieții împreună acolo, Bonhoeffer scrie această carte, în mod paradoxal, tocmai ca urmare a închiderii seminarului de către Gestapo.

Născută dintr-un efort concentrat și scrisă în numai patru săptămâni, cartea este o comoară prin profunzimea gândurilor pe care le conține și amintește de îndemnurile practice din epistolele Apostolului Pavel. Îmbinând analiza biblică, spiritul practic, înțelegerea dimensiunii socio-psihologice și trăsăturile pietiste, Bonhoeffer evită totuși orice entuziasm facil și revine mereu la centralitatea credinței, a Cuvântului, pentru că în jurul acestuia ne adunăm și acesta ne adună laolaltă, precum și la devotamentul pe care Hristos îl așteaptă de la noi, care, în comunitate, se traduce în slujirea practică a fraților.

Ediția de față include și mica lucrare a lui Bonhoeffer despre Psalmi, în care vede o carte de rugăciuni a Bisericii. Ea se leagă în mod natural de Viața împreună, în care autorul face frecvente trimiteri la importanța psalmilor pentru închinarea comunității și a individului.

Dragostea are intotdeauna dreptate de Josh McDowell & Norman Geisler

dragostea-are-intotdeauna-dreptateCe faci când nu știi ce să faci? Care este secretul luării unor decizii morale întotdeauna corecte? Ești confruntat mereu cu alegeri morale, unele majore, altele aparent neînsemnate, dar toate cu consecințe directe? Există oare o cheie universala care să-ți garanteze că poți lua decizia morală corectă absolut de fiecare dată?

În Dragostea are intotdeauna dreptate, Josh McDowell și Norman Geisler prezintă acel principiu cuprinzător ce ne poate călăuzi în luarea deciziilor. Pe temeiul Scripturii, prin scenarii inspirate din viața reală și exemple practice, autorii abordează dilemele etice complexe ce apar în luarea deciziilor morale de zi cu zi.

Vei descoperi, în fiecare caz, cum să evaluezi orice alegere în funcție de absolutul moral unic al lui Dumnezeu: dragostea.

Aplicarea lui în viața îți va pune la dispoziție o busolă sigură pentru luarea deciziei morale corecte în orice situație.