„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg


Vă invit astăzi să descoperiţi o carte care ne învăţă cum să ne jucăm.

Cineva spunea cu mult timp în urmă că viaţa este un joc, şi aceasta este principala imagine care se află la baza acestei cărţi. Prin faptul că o folosesc, eu nu spun că nu trebuie să ne luăm viaţa în serios. […] viaţa, asemenea unui joc, se îndreaptă către un ţel. Ea are un obiectiv; nu este doar un şir de activităţi aleatorii. Mai mult decât atât, viaţa are reguli ce trebuie urmate şi fiecare dintre noi îşi va dezvolta o strategie de joc. Jocul nu va continua la nesfârşit.

Cartea se cheamă Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie şi este scrisă de John Ortberg.

Cred că v-am făcut curioşi, nu-i aşa? Continuă lectura „„Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie“ de John Ortberg”

Un strop de viaţă #46


Dacă singura noastră pasiune, pasiunea care le include pe toate este de a-L proslăvi pe Hristos în viaţă şi în moarte, şi dacă viaţa care-L măreşte pe El cel mai mult este viaţa marcată de dragoste jertfitoare, atunci viaţa noastră este un risc, şi riscul este bun. Să fugi de acest risc înseamnă să-ţi iroseşti viaţa.

Ipocrizia tragică este că vraja siguranţei ne face în fiecare zi să riscăm în ceea ce ne priveşte, şi ne paralizează în acelaşi timp de la a risca pentru alţii pe drumul Calvarului dragostei.

Este bine să rişti pentru cauza lui Dumnezeu.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #41


De ce Şi-a păstrat Isus rănile? Ar fi putut avea un trup desăvârşit sau ar fi putut să nu aibă trup deloc, atunci când S-a întors la măreţia cerurilor. În schimb, a luat cu Sine cicatricile, ca amintiri ale vieţii Sale de pe pământ. De aceea Dumnezeu ne aude şi ne înţelege durerea şi chiar ne-o absoarbe în El – pentru că El Şi-a păstrat cicatricile ca mărturie veşnică a umanităţii rănite. A fost aici; a îndurat osânda. Durerea omului a devenit durerea lui Dumnezeu.

Philip Yancey şi Paul Brand, în Creaţi după chipul Său.

Despre cărţile lui Philip Yancey cu Dr. Paul Brand: O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său.

Un strop de viaţă #39


Limba chineză, cu ideogramele ei, combină cele două concepte de dragoste şi durere într-un simbolism elocvent. În ideograma ce exprimă cea mai înaltă formă de iubire, simbolurile pentru iubire şi durere sunt desenate unul peste celălalt, pentru a forma un cuvânt de genul „durere-dragoste“. Astfel, o mamă îşi „iubeşte cu durere“ copilul. Îşi revarsă întreaga fiinţă asupra copilului.   În esenţă, Dumnezeu a arătat „durere-dragoste“ faţă de creaţie, dezbrăcându-se de atributele Sale şi alăturându-ni-Se nouă la Întrupare.

Philip Yancey şi Dr. Paul Brand, Creaţi după Chipul Său

Un strop de viaţă #36


Maturitatea spirituală este strâns legată de voia noastră de a face voia lui Dumnezeu – nu din datorie, ci dintr-un sentiment de adorare şi devotament mereu crescând.

Dacă pretindem că Îl iubim pe Cristos, atunci trebuie să dovedim această dragoste în însuşi miezul problemelor vieţii noastre. Reflectă oare acţiunile, atitudinile, valorile şi priorităţile noastre devotamentul nostru pentru El? Este El prioritatea noastră numărul unu sau doar un lucru printre multe altele, care primeşte puţină atenţie aici, puţină atenţie dincolo?

Din ce constă adevărata dragoste pentru Cristos? Este un angajament fără rezerve de a-mi preda întregul eu, dorinţele şi interesele mele voinţei Sale. Şi, mai important decât orice altceva, este un angajament asumat şi definit de reacţia pe care o am vizavi de minunatul dar al milei Sale, pe care l-a revărsat asupra vieţii mele.

Joseph M. Stowell, citate din De ce este greu să-L iubeşti pe Isus