Un strop de viață #912


Peste puțin timp ne vom afla în eternitate și acolo vom înțelege faptul că toate problemele acestei lumi sunt atât de mărunte și cât de puțin contează dacă s-au rezolvat sau nu. Acum, însă, trebuie să ne ocupăm de ele considerându-le importante. Când eram copil, cu câtă seriozitate făceam căsuțe din pietre, lemne și noroi. Dacă cineva le distrugea, izbucneam în plâns, însă, acum, știm că nu erau valoroase. Într-o zi, în Cer, se va întâmpla la fel; acolo vom înțelege că grijile acestei lumi au fost doar o joacă de copil.

Francis de Sales, Introducere în viața de devoțiune

Un strop de viață #911


O credință matură nu garantează că vom experimenta suferințe mai puține. De fapt, ar putea presupune trecerea prin mai multe suferințe. Giganții spirituali care au scris cărțile clasice ale creștinismului au avut parte de o viață dificilă. Augustin s-a molipsit de o boală de care a și murit în timpul asedierii orașului său; Teresa din Avila a suferit ani de-a rîndul de migrene intense; fratele Lawrence nu a fost niciodată vindecat de guta lui cronică; Martin Luther a avut parte de o moarte dificilă după un lung șir de îmbolnăviri; marele scriitor puritan Richard Baxter și-a scris una dintre cele mai cunoscute lucrări în timp ce o tumoră grotescă îi apăruse pe trup. Apropierea de Dumnezeu nu este o garanție a bogăției, a confortului și a unei vieți liniștite. Dimpotrivă, a te apropia de Dumnezeu înseamnă a deveni elev la o școală greu de absolvit, unde caracterul se consolidează prin perseverența în perioadele grele.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #910


Așteptarea poate fi obositoare și ne poate usca sufletul – doar dacă nu este umplut de speranța în Dumnezeu. Pentru un credincios, așteptarea nu este acea atitudine disperată pe care o adoptă omul care nu are altă opțiune, ci este o încredere deplină în adevărul că, până la urmă, Dumnezeu va face dreptate, chiar dacă nu se încadrează în timpul preferat de noi.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #909


Acesta este motivul pentru care doresc atât de mult să mă maturizez în credință. Nu mă tem că imaturitatea mea mă va împiedica să intru în Cer. Destinul meu este asigurat datorită lucrării complete a lui Cristos. Însă imaturitatea mea va împiedica lucrarea lui Dumnezeu prin mine. Da, este adevărat faptul că El poate lucra în ciuda defectelor și a slăbiciunilor mele, dar lucrarea Lui prin mine va fi cu atât mai eficientă cu cât eu renunț la obiceiurile mele vechi și la modul meu vechi de relaționare cu oamenii. Cu toate că cei imaturi merg și ei spre Cer, nu au ocazia să vadă vieți schimbate în mod radical.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #906


A accepta din toată inima dragostea și Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a accepta și inima Lui zdrobită, plină de dragoste. Înseamnă a ne expune asalturilor lumii care Îl urăște pe Dumnezeu. Viața creștină activă este o viață plină de riscuri, de suferințe și de responsabilități. Într-adevăr, Dumnezeu ne poartă poverile. Cu siguranță că El ne binecuvântează în multe feluri, dar această stare binecuvântată de la început are scopul de a ne obișnui cu preocuparea pentru lucruri mai importante decât noi înșine. Vom plânge, dar nu pentru că locuința noastră este prea mică sau pentru că avem datorii la bancă ci pentru că vom fi solicitați la maxim să ne ocupăm de o lume suferindă. Da, este adevărat, experimentăm pace, bucurie și speranță, dar este o pace în mijlocul furtunii, o bucurie caracterizată de empatie și o speranță șlefuită de suferință.

Gary Thomas, Credința adevărată