Etichetă: Daniel Brânzei

Un strop de viață #491


Credința nu este un vis omenesc sau o iluzie. Credința este lucrarea lui Dumnezeu în noi. Ea ne strămută în lumea divină pentru renașterea noastră în Dumnezeu. Ea îl omoară pe vechiul Adam din noi și ne face o făptură nouă, ne recreează inima, curajul, înțelegerea și toate celelalte fațete ale personalității. Credința vine prin lucrarea Duhului Sfânt. Ea implică o putere de viață care ne împinge irezistibil spre bine. Credința nu întreabă care sunt faptele bune ce trebuie făcute, ci trece la înfăptuirea lor, fără niciun fel de întrebare.

Martin Luther, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinți

Un strop de viață #485


În toată istoria omenirii a existat o singură persoană cu puterea de a se vindeca de orice boală și de a nu muri niciodată și El a ales să moară de cea mai cruntă și mai chinuitoare dintre morți. Noi, toți ceilalți, nu avem această posibilitate. Primim doar ceea ce ni se dăruiește și ne supunem. Cel ce a ales să-și demonstreze dragostea față de noi prin alegerea Sa dumnezeiască are dreptul la toată încrederea noastră.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinți

„Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei


Oameni care au fost, influenţe care vor rămâne. Acesta este motto-ul seriei de cărţi despre care vom vorbi astăzi, şi anume, seria de 4 volume Amintiri cu sfinţi, scrise şi compilate de Daniel Brânzei.

amintiri 1
Amintiri cu sfinți vol.1

Oamenii despre care vă voi vorbi în această carte au fost instrumentele omeneşti care, în mâna unui desăvârşit Maestru, mi-au modelat caracterul meu aflat într-o continuă şi necesară formare, scrie Daniel Brânzei în prefaţa primului volum. Continuă lectura „„Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei”

Un strop de viaţă #281


Când creştinii vor învăţa din nou să se roage, Dumnezeu va face iarăşi lucruri mari pe pământ. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de pocăinţă şi de sfinţenie, pentru ca Dumnezeu să ne asculte. Este vremea să ne întoarcem la o viaţă de rugăciune şi atunci copiii lui Dumnezeu vor câştiga iarăşi biruinţa.

Liviu Olah în Amintiri cu sfinţi vol.4 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #279


Ştiinţa – cantitate de informaţii acumulate

Pricepere – abilitatea de a pune în practică informaţiile acumulate

Înţelepciune – folosirea abilităţii de a pune în practică numai spre bine, după un cod moral bine stabilit

Opusul lui „ştiinţă“ nu este „prostie“, ci ignoranţă (acesta este şi sensul cuvântului care s-a tradus „prost“ în varianta românească a cărţii Proverbelor).

Opusul lui „priceput“ este neîndemânatic sau, şi mai simplu, „ne-priceput“ sau „prost“ (în sensul că toate îi ies prost – vezi Proverbe 9:4; 30:2).

Opusul lui „înţelept“, nu este „prost“, ci „ne-bun“, adică geniu-rău, om de ştiinţă, foarte priceput, care alege însă să-şi folosească abilităţile pentru împlinirea unor planuri „rele“ (vezi Proverbe 10:23; 19:1; 24:9).

În contextul Bibliei, o băbuţă analfabetă de la ţară care I se închină râvnitoare lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât un academician ateu. Fără Dumnezeu, omul nu poate fi decât un animal educat, un hârciog care hârţogăreşte prin ambalaje de hârtie.

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.4