În această lume îmbibată în păcat, suferinţa este planul lui Dumnezeu. Ea portretizează oroarea păcatului pentru ca oamenii să poată vedea aceasta. Pentru cei ce nu cred în Hristos, suferinţa pedepseşte vinovăţia păcatului. Însă pentru cei ce-şi iau crucea şi-L urmează pe Isus, ea zdrobeşte puterea păcatului.
John Piper, Nu-ţi irosi viaţa
Când ne gândim la ce înseamnă să fi pus deoparte pentru Dumnezeu, trebuie să ne analizăm vieţile în lumina unei întrebări cruciale: stăm în apropierea crucii sau ne agăţăm de ea? Facem tot timpul strategii pentru a sta cât mai departe de El posibil astfel încât să ne putem încă să ne numim creştini? Este reputaţia noastră mai importantă pentru noi decât a Lui?
Amy Carmichael scria: „Care este secretul unei vieţi măreţe? Separarea totală pentru Hristos şi devotamentul pentru El. Aşa vorbeşte orice bărbat sau femeie a căror viaţă a însemnat mai mult decât o scânteie pe tărâmul spiritual. Viaţa care nu are timp pentru superficialitate este cea care contează.“
Dragi surori [şi fraţi], haideţi să încetăm a mai sta nehotărâţi undeva între lume şi cruce – acceptând creştinismul doar atâta timp cât nu ne ameninţă confortul sau popularitatea. Când oamenii se uită la viaţa noastră, ei ar trebui să ne vadă agăţându-ne fără ruşine de acea cruce şi declarând cu îndrăzneală „Sunt cu El!“.
Leslie Ludy, „Clinging to the Cross”, postare pe blogul ei din data de 17 iunie 2014.
Pentru că, pentru unii, vacanţa de vară se apropie, m-am gândit să vă prezint astăzi o carte perfectă de luat şi de citit în vacanţă, dar şi în vederea vacanţei.
În cartea Călătorie fără bagaje Max Lucado dedică fiecărui capitol câte un verset sau un fragment de verset din bine-cunoscutul Psalm 23:
Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
Autorul îmbină mesajul Psalmului 23 cu ideea de călătorie prin viaţă fără bagaje – aşa cum spune şi subtitlul, Eliberarea de poveri care nu ţi-au fost niciodată destinate să le porţi.
Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26-27)
Isus ne spune direct în faţă, fără nicio teamă sau reţinere, ce e „cel mai rău“ – costul dureros al faptului de a fi creştin: să-ţi urăşti familia (Luca 14:26), să-ţi porţi crucea (Luca 14:27), să renunţi la posesiuni (Luca 14:33). Nu există un text cu litere mici în legământul harului. Totul este scris cu litere mari şi îngroşate. Nu există har ieftin! Este foarte scump! Vino şi fii ucenicul meu.
Dar Satana ascunde ce e cel mai rău şi arată doar ce e cel mai bun. Tot ceea ce contează în relaţia cu Satana este scris cu litere mici pe ultima pagină.
Vă invit în această Săptămână mare să descoperiţi o carte ce ne poate ajuta să vedem cu alţi ochi şi să simţim cu o altă inimă toate detaliile din Vinerea Mare, o carte care pe mine m-a impresionat în mod profund când am citit-o prima oară acum câţiva ani şi care continuă să mă impresioneze cu fiecare lectură.
Vă invit să zăbovim preţ de câteva clipe la Calvar… Lemnul Crucii să-l pipăim şi pironul să-l strângem în palmă… Tăişul spinilor să-l simţim cum ne sfâşie fruntea. Să atingem pământul de sub cruce, stropit de sângele lui Dumnezeu. Să lăsăm instrumentele de tortură să-şi depene fiecare povestea. Să ascultăm ce au să ne spună despre tot ce a făcut Dumnezeu ca să ne cucerească inima. Iată ce ne propune Max Lucado în cartea sa, El a ales piroanele (He Chose the Nails).
CARTEA E O VIAȚĂ 