Singura Iubire care poate să vină şi să doboare răul care a invadat lumea noastră trebuie să vină de dincolo de zidurile lumii.
Singura Iubire care poate să zdrobească răul incontestabil este iubirea incontestabilă a Crucii.
Când eşti doar ţărână – doar iubirea ta nu va fi de ajuns.
Super-răul poate fi absorbit doar de o Iubire supranaturală.
Ann Voskmap, „when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”
…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.
Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.
Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.
Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.
Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.
Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.
Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.
Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.
Harul are şi el şuvoaiele sale…
Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.
Ann Voskamp, Cel mai mare dar
Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce.
Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.
Billy Graham, în Blessings of the Cross
Cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu vin deseori deghizate în dezastre. Cine se îndoieşte de acest lucru nu trebuie decât să urce dealul Calvarului. Concluzia generală a locuitorilor Ierusalimului în acea vineri a fost următoarea: s-a terminat cu Isus. Ce altă concluzie ar fi avut sens? Liderii religioşi L-au prins şi L-au predat. Roma a refuzat să-L salveze. Cei care Îl urmaseră s-au împrăştiat, cu coada între picioare. El a fost ţintuit de o cruce şi lăsat să moară, ceea ce s-a şi întâmplat. Ei L-au redus la tăcere, I-au pecetluit mormântul şi, cum ar fi spus orice preot care se respectă, Isus era istorie.
Trei ani de putere şi promisiuni se descompun într-un mormânt împrumutat. Caută pe cerul răstignirii o rază de speranţă şi nu o vei găsi. Aceasta este perspectiva ucenicilor, opinia prietenilor şi punctul de vedere al duşmanilor. Dar Dumnezeu nu este surprins. Totul se desfăşoară conform planului Său. Chiar şi în moarte – mai ales în moarte – Hristos este încă regele, rege peste propria Sa răstignire.
Max Lucado, în Blessings of the Cross
Încă ne luptăm cu aceleaşi probleme care îi preocupau pe Platon şi Aristotel cu secole în urmă. De unde am venit? De ce suntem aici? Unde ne ducem? Căutăm răspunsuri, dar toate semnele par să spună: „fără ieşire“. Dar Crucea stă cu îndrăzneală împotriva confuziei lumii noastre, un far de speranţă în mijlocul întunericului şi al îndoielii. La Cruce, Hristos a creat o punte peste abisul care ne despărţea de Dumnezeu, însă nu doar atât.
La Cruce, aflăm răspunsul la cele mai profunde întrebări ale vieţii. Acolo descoperim adevărata noastră identitate: păcătoşi iertaţi care Îi aparţin acum lui Dumnezeu. Acolo descoperim adevăratul nostru destin: o eternitate glorioasă cu Dumnezeu în ceruri. Acolo descoperim adevăratul nostru scop: să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L slujim cu toată puterea noastră.
Nu subestima niciodată ce a făcut Hristos pentru noi la Cruce. Prin ea a fost câştigată mântuirea noastră şi prin ea vieţile noastre – şi lumea noastră – pot fi transformate. Ţie cât de mult ţi-a schimbat viaţa?
Billy Graham, Blessings of the Cross
CARTEA E O VIAȚĂ 