Etichetă: c.s. lewis

Un strop de viață #595


Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost acela că universul părea atât de crud și de nedrept. Dar de unde am preluat ideea aceasta de drept și nedrept? Nimeni nu spune că o linie este strâmbă, decât dacă are idee, măcar într-o anumită măsură, cum arată una dreaptă. Cu ce am comparat eu universul acesta când l-am numit nedrept? Dacă tot spectacolul este rău și fără sens, de la început până la sfârșit, atunci de ce eu, care ar trebui să fac parte la rândul meu din el, mă trezesc având o reacție atât de violentă împotriva lui?

Astfel, prin însuși faptul că încercam să arăt că Dumnezeu nu există – cu alte cuvinte, că întreaga realitate este lipsită de sens – m-am văzut nevoit să presupun că o parte a realității – și anume, ideea mea de dreptate – era una care avea sens. Prin urmare, ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers este lipsit de sens, n-ar fi trebuit să aflăm niciodată că este așa, după cum, dacă nu ar exista deloc lumină în univers, și prin urmare, nicio vietate cu ochi, n-ar trebui să știm că trăim în întuneric. Întunericul ar trebui să fie lipsit de sens pentru noi.

C.S. Lewis în „Întrebari de care se tem creștinii (Însoțite de răspunsuri)” de Mark Mittelberg

Reluări CARTEA E O VIAŢĂ – 25 iunie 2016


C.S. Lewis este autorul cunoscutei serii pentru copii, Cronicile din Narnia, dar şi al lucrări apologetice Creştinism pur şi simplu.

Săptămâna aceasta în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ vă prezentăm o altă carte scrisă de C.S. Lewis care nu este însă nici o carte de aventuri, nici una de apologetică, dar este la fel de palpitantă ca ce dintâi şi la fel de profundă ca cea de-a doua, pentru că, într-un fel, spune o poveste. O poveste despre viaţa spirituală.

Sâmbătă, 25 iunie, de la ora 16:00 vă invităm să descoperiţi Scrisorile lui Zgândărilă sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, o poveste din culise.

Scopul ei nu a fost să facă speculaţii asupra vieţii diavoleşti, ci să aducă la lumină o nouă perspectivă asupra vieţii omeneşti, spune C.S. Lewis.

Vă invităm să descoperim împreună câteva subtilităţi ale naturii umane pe care le putem vedea cel mai bine doar dintr-o analiză la rece, din afara noastră, sâmbătă la RVE Bucureşti pe 94,2 FM sau pe rve.ro.

Un strop de viață #378


Cu cât este mai are dragostea, cu atât este mai mare durerea, și cu cât este mai puternică credința, cu atât mai sălbatic se dezlănțuie Satan împotriva fortăreței acesteia.

Douglas H. Gresham, în introducerea cărții Anatomia unei dureri de C.S. Lewis

Simpozion C.S. Lewis la București


12118910_1063231770355767_8334676235714822050_nMâine, 13 octombrie 2015, orele 14:00-18:30, în Aula Magna a Facultății de Drept din București, Bd. Mihail Kogălniceanu 34-36, va avea loc Simpozionul Internațional Disciplinar „Viața și Opera lui C.S. Lewis”. Dintre vorbitori, se numără:

  • Dr. Stephen Prickett, Regius Professor Emeritus of English la Universitatea din Glasgow, și Profesor Onorific la Universitatea din Kent, Canterbury.
  • Dr. Joel D. Heck, Profesor de teologie la Universitatea Concordia Texas și Editor Executiv la Concordia University Press.
  • Dr. John Lotz, Fellow of the Royal College of Surgeons of England, Profesor Asociat la UMF din Iași.

Pentru mai multe detalii și înregistrarea în vederea participării, vizitați site-ul http://simpozionlewisbucuresti.blogspot.ro/.

De asemenea, puteți găsi postări despre cărțile lui C.S. Lewis pe blogul nostru:

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr

Despre minuni

Cele patru iubiri

Creștinism, pur și simplu

 

Un strop de viață #334


C.S. Lewis spunea: Cred că ne place să lăudăm lucrurile de care ne bucurăm, deoarece lauda nu doar exprimă bucuria, ci o şi completează; ea este modul stabilit pentru desăvârşirea ei; lauda este calea rânduită pentru desăvârşirea bucuriei; îndrăgostiţii nu îşi spun mereu unul altuia cât de frumoşi sunt, doar pentru a se complimenta; plăcerea este incompletă dacă nu este exprimată.

Astfel, dacă Dumnezeu ne iubeşte îndeajuns pentru a ne oferi bucuria deplină, El trebuie să facă mai mult decât să ni Se ofere pe Sine; trebuie, de asemenea, şi să câştige laudele inimilor noastre – nu pentru că ar avea nevoie să-Şi ascundă anumite slăbiciuni din Sine, sau pentru că ar trebui să-Şi compenseze vreun defect, ci pentru că ne iubeşte şi doreşte să ne dea acea bucurie deplină, ce poate fi găsită doar prin cunoaşterea Lui şi în lauda la adresa Sa, cea mai minunată Fiinţă dintre toate. Dacă este cu adevărat pentru noi, El trebuie să fie pentru Sine Însuşi!

John Piper, Însetat după Dumnezeu