Te interesează să-ți crești copiii în spiritul credinței creștine? Ți-e teamă că mintea și inima lor ar putea fi câștigate de cultura în mijlocul căreia trăiți?
Natasha Crain ne vine în ajutor prin cărțile sale scrise special pentru părinți Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu și Cum să vorbești cu copiii tăi despre Isus.
Autoarea acestor două cărți este dedicată demersului de a-i ajuta pe părinți să-și echipeze copiii cu o concepție creștină despre lume și viață. Deși există mulți alți oameni care scriu cărți de apologetică (pe multe le-am prezentat și noi, iar unii dintre autorii lor, precum Lee Strobel, Mark Mittleberg sau Sean McDowell prefațează sau recomandă cele două cărți) și multe cărți despre creșterea copiilor, Natasha are o perspectivă unică – ea scrie despre apologetică în calitate de părinte, pentru părinți. Abordează subiecte dificile, dar le face accesibile, oferind în același timp moduri practice în care oricine le poate împărtăși copiilor aceste adevăruri.
Studiile arată că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să discutăm cu copiii noștri. Da, unul dintre cei mai simpli pași pe care îi putem face este să vorbim pur și simplu cu ei despre Dumnezeu și despre alte chestiuni dificile legate de credință. Iată de ce Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu și Cum să vorbești cu copiii tăi despre Isus sunt cărți foarte importante și de actualitate.
Ca părinți, fiind chemați să ne asumăm rolul ultra important de a-i îndruma pe copii spre cunoașterea lui Isus, nu ne putem permite „să încercăm și noi ceva” și să vedem ce iese. Miza este prea mare și bunele intenții nu sunt suficiente. Trebuie să știm ce facem. Avem nevoie atât de direcție – cunoaștere cu privire la ce anume să facem – cât și de disciplină – dedicarea pentru a face acest lucru, arată Natasha Crain.
Când avem disciplină și direcție, avem încredere. Știm că facem ceea ce trebuie pentru a-i ajuta pe copiii noștri să dezvolte o credință cu rădăcini puternice. Punem timp deoparte în fiecare săptămână ca familia noastră să crească împreună din punct de vedere spiritual, și țesem credința în viața noastră de zi cu zi pe baza cunoașterii nevoilor copiilor noștri. Știm că nu vom fi niciodată părinți perfecți și că, în cele din urmă, Dumnezeu este suveran, dar ne bazăm pe încredințarea și mângâierea aduse de faptul că am fost pe cât se poate de credincioși chemării noastre, ne încurajează Natasha Crain.
Pentru ea, totul a pornit de la un blog. Natasha Crain mărturisește: Când am început să scriu pe blogul meu de creștere creștină a copiilor, NatashaCrain.com, în 2011, eram un părinte de genul „disciplină fără direcție”. Eram total dedicată ideii de a-mi crește copiii într-o familie care Îl are în centrul vieții ei pe Isus Cristos, dar nu știam sigur ce ar trebui să fac. Am început blogul cu gândul că voi întâlni părinți care gândesc la fel și vom schimba idei despre cum să crești copii credincioși.
Dar odată cu creșterea numărului de cititori și pe măsură ce oamenii au început să transmită articolele mele și altor prieteni în online, continuă ea, s-a întâmplat ceva neașteptat. Blogul meu a început să atragă un fluviu de comentarii provocatoare de la sceptici cu privire la creștinism – comentarii la care habar nu aveam cum să răspund. Erau întrebări despre cum puteam ști că Dumnezeu există. Despre relația dintre știință și Biblie. Despre acțiunile lui Dumnezeu din Vechiul Testament. Despre contradicțiile din Evanghelii. Despre orice îți poți imagina. M-am apucat de un studiu intens al apologeticii creștine – cum să pledezi în favoarea credinței creștine și să o aperi – și în timp am transformat site-ul meu într-un loc unde ajut la echiparea altor părinți cu aceleași cunoștințe.
Ajungem, astfel, de la blog, la carte. Cartea Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu de Natasha Crain este împărțită în cinci secțiuni. Prima parte tratează existența lui Dumnezeu, prin întrebări precum „Cum a apărut Universul? De unde avem simțul moral? De câte dovezi avem nevoie ca să fim siguri de existența lui Dumnezeu”.
Partea a doua se numește Știința și Dumnezeu și abordează întrebări precum „Poate știința să confirme sau să infirme existența lui Dumnezeu? Se contrazic știința și religia? Ce cred oamenii de știință despre Dumnezeu?”
Partea a treia se referă la natura lui Dumnezeu, care sunt atributele lui Dumnezeu, ce înseamnă conceptul de Trinitate sau de ce pare Dumnezeu aspru în Vechiul Testament, ce înseamnă că Dumnezeu este dragoste și ce înseamnă că este drept?
Partea a patra abordează credința în Dumnezeu, răspunzând la întrebări precum „De ce cred oamenii atât de multe lucruri diferite despre Dumnezeu? Toate religiile se închină aceluiași Dumnezeu? Ceea ce crezi despre Dumnezeu ține pur și simplu de locul în care te-ai născut? Cum știm că Dumnezeu răspunde la rugăciuni și cum putem avea o relație cu El?”.
Iar partea a cincea discută despre schimbarea pe care o aduce Dumnezeu cu privire la înțelegerea sensului vieții, a voinței libere, a responsabilității față de alți oameni și a speranței biblice.
Fiecare ghid de conversație de la finalul fiecărui capitol are trei secțiuni: „Începe conversația” – două-trei întrebări care au rolul de a-i face pe copii să se gândească la subiectul respectiv; „Dezvoltă conversația” – mai multe întrebări care să te ajute să verifici ideile-cheie din capitol și „Aplică ceea ce ai discutat” – în această secțiune foarte interesantă vei găsi un citat care aparține unui sceptic în privința creștinismului; cele mai multe sunt preluate din conversații online purtate între creștini și sceptici. Sunt comentarii de care se vor lovi și copiii tăi la un moment dat. Pe baza celor învățate din capitol, cere-le copiilor să încerce să dea un răspuns acestui sceptic.
Consider că cele două cărți pot fi un punct bun de plecare în discuția cu orice sceptic, întrebările pe care le ridică sunt întrebări pe care le pune de asemenea orice adult, iar capitolele celor două cărți constituie bune rezumate ale ideilor întâlnite în multe alte cărți de apologetică, însă mult mai succint și structurat prezentate. În plus, secțiunea „Aplică” de care spuneam mai devreme conține citate din partea adulților de fapt – sceptici pe care îi vei întâlni la serviciu sau pe internet și pentru care vei dori să fii pregătit, așadar, aceste cărți nu sunt doar pentru părinți și copii, ci pentru și pentru oricine este interesat de aceste discuții.
Acestea fiind zise, să vedem cum anume prezintă Natasha Crain câteva dintre ideile din cartea Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu.
Dacă îl întrebi pe un ateu câte dovezi există în lume în favoarea existenței lui Dumnezeu, mai mult ca sigur îți va spune că nu există nicio dovadă pentru existența lui Dumnezeu. În același timp, dacă îi pui aceeași întrebare unui creștin, îți va spune ca există o mulțime de dovezi pentru existența lui Dumnezeu. Ce se întâmplă? Cum e posibil ca oamenii să ajungă la concluzii total diferite? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înțelegem câteva lucruri extrem de importante despre natura oricărei dovezi.
În primul rând, dovezile alcătuiesc un corp de date care necesită interpretare din partea omului. Dovada în sine nu spune nimic. Orice dovadă trebuie interpretată. Aceasta nu face ca dovezile să fie mai puțin valoroase sau mai nedemne de luate în considerare. Însă, pentru că o dovadă necesită interpretare din partea omului, vor exista mereu mai multe explicați posibile pentru ea. Întrebarea relevantă nu este câte explicații posibile există, ci mai degrabă care este cea mai plauzibilă explicație ținând cont de dovezi.
În al treilea rând, dacă excludem anumite explicații posibile înainte de a cântări dovezile, nu vom concluziona niciodată că dovezile susțin acele explicații. Mulți oameni pleacă de la ideea preconcepută că Dumnezeu nu există și vor lua în considerare numai explicații naturaliste pentru tot ceea ce văd în Univers. Dar dacă Îl excludem pe Dumnezeu încă dinainte de a vedea dovezile, bineînțeles că vom concluziona că nu există dovezi care să indice că Dumnezeu există!
Iar în al patrulea rând, cea mai bună explicație pentru un set de dovezi este adesea discutabilă și arareori sigură. Este ușor să excludem anumite explicații posibile pentru o dovadă, odată ce am stabilit că este improbabil să justifice ceea ce vedem. Când studiem lumea naturală, explicațiile posibile pentru dovezi sunt mult mai complexe și de multe ori nu este ușor să determinăm care este cel mai puțin sau mai probabilă dintre ele.
De foarte multe ori, când scepticii ridică obiecția că nu sunt destule dovezi, ei nu evaluează tăria dovezilor pe care le avem, ci pur și simplu afirmă că ei personal cer un tip diferit de dovezi pentru a crede în existența lui Dumnezeu. Însă, iată un factor important: ce tip de dovezi ne-ar plăcea să avem nu are nicio relevanță în ceea ce privește cea mai bună explicație pentru tipul de dovezi pe care chiar le avem.
Iată și câteva lucruri esențiale pentru conversații cu impact despre știință și Dumnezeu, în a doua parte a cărții: Discută cu copiii tăi despre aceste subiecte importante încă din primii lor ani de școală. Să nu credem că este un subiect prea dificil. Odată cu creșterea numărului de atei, copiii au din ce în ce mai multe șanse să audă pe tot parcursul copilăriei lor că știința și religia se opun, chiar dacă nu înțeleg pe deplin la ce se referă.
Apoi, pune accentul pe faptul că, de multe ori, oamenii folosesc aceleași cuvinte pentru a se referi la lucruri diferite, așa că răspunsurile la întrebările lor importante nu sunt întotdeauna evidente. Definirea termenilor este crucială.
Nu în ultimul rând, recunoaște cu îngăduință că creștinii au păreri diferite pe teme legate de știință. Mi-a plăcut foarte mult capitolul în care abordează presupoziția cum că majoritatea oamenilor de știință sunt atei, ca și cum știința are drept consecință concluzia că nu există Dumnezeu. În primul rând, corelația și cauzalitatea nu sunt unul și același lucru. Nu înseamnă că din cauză că cineva este om de știință, el nu crede în Dumnezeu. Cinci studii importante sugerează că între 33 și 50% dintre oamenii de știință cred într-un Dumnezeu personal. Studiile nu arată că oamenii de știință ar deveni nereligioși ca o consecință a profesiei lor, ci de fapt, oamenii nereligioși sunt mai înclinați să devină oameni de știință.
Când învățăm despre lucrurile pe care le-a revelat Dumnezeu despre Sine în natură și în Biblie, dobândim o înțelegere considerabilă despre cine este El și cine suntem noi în relația cu El. Dar încă mai sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem. Avem tot ceea ce avem nevoie să știm, însă, în revelația scrisă. Perspectiva noastră este limitată, însă faptul că nu avem toate răspunsurile ne învață să depindem de Dumnezeu și să creștem în relația cu El, ne încurajează Natasha Crain.
Trecem acum la cea de-a doua carte a Natashei Crain, Cum să vorbești cu copiii tăi despre Isus.
Identitatea lui Isus este fundamentală pentru tot ceea ce credem noi, creștinii. Precum prima carte, și aceasta este împărțită în cinci secțiuni. Prima parte se referă la identitatea lui Isus: „este Isus un mit? Este Isus Dumnezeu? Chiar a făcut minuni? Credeau oamenii din vechime în minuni doar pentru că erau mai naivi?”
A doua parte se concentrează asupra învățăturilor lui Isus – ce a spus El despre calea către Dumnezeu, despre rai și iad, despre religie, despre iubire și judecată.
A treia parte aduce în atenție moartea lui Isus – care e relația dintre jertfele Vechiului Testament și moartea lui Isus? A murit Isus de bunăvoie? Și-a prezis El moartea violentă? Dacă Isus este Dumnezeu, cum de a murit? Ce s-a realizat prin moartea lui?
Apoi a patra parte continuă cu învierea lui Isus – de ce contează dacă Isus a înviat? Care sunt dovezile istorice existente pentru învierea lui Isus? A fost mormântul lui Isus gol cu adevărat? Au mințit ucenicii cu privire la înviere, sau s-au înșelat? Au născocit de fapt oamenii povestea învierii peste ani?
Iar a cincea parte vorbește despre schimbarea pe care o aduce Isus – ce este un creștin, cum vede acesta Biblia, care e concepția lui despre Dumnezeu, ce înseamnă să fii mântuit și să împărtășești și altora credința ta.
Iată și trei lucruri esențiale înainte de a începe conversații cu impact despre identitatea lui Isus. Stabilește mai întâi importanța identității lui Isus. Pentru copiii care au crescut într-o familie creștină sau au petrecut mult timp într-o biserică creștină, faptul că Isus este Dumnezeu este, în cele mai multe cazuri, o concluzie de la sine înțeleasă, într-o măsură atât de mare, încât s-ar putea să nu se gândească niciodată la urmările acestui fapt. Discutați despre faptul că convingerile diferite despre Isus duc la concepții despre lume și viață extrem de diferite.
Clarifică faptul că identitatea lui Isus nu este o chestiune de credință oarbă. Important este ca ei să înțeleagă că ne formăm convingerile despre identitatea lui Isus pe baza dovezilor pe care le avem. Dacă știm cine este Isus, nu înseamnă că alegem orbește o credință, ci mai degrabă că analizăm să vedem ce este adevărat despre El.
În al treilea rând, accentuează modul în care identitatea lui Isus este factorul care Îl face relevant pentru noi azi. Scepticilor le place să spună că nu-i interesează și nu le pasă de o carte scrisă cu două mii de ani în urmă sau de un om care a trăit atunci. Dacă Isus ar fi doar un simplu om, poate că ceea ce i-a învățat El pe oameni acum două mii de ani ar fi lipsit de relevanță în prezent. Dar dacă Isus este Dumnezeu întrupat – care cunoaște perfect trecutul, prezentul și viitorul – atunci învățătura Lui este extrem de importantă.
Cu privire la învățătura lui Isus, iată trei lucruri esențiale. Subliniază faptul că importanța învățăturilor lui Isus se bazează pe identitatea Sa. Copiii au nevoie să audă clar de ce învățăturile lui Isus ar trebui să fie importante pentru ei: pentru că El este Dumnezeu. Isus nu a fost doar un simplu învățător moral care a trăit acum două mii de ani și a avut câteva idei interesante despre cum să ne trăim cel mai bine viața. Să ne amintim că Isus are cunoașterea și autoritatea de a ne învăța tot ceea ce trebuie să ne învețe, pentru că El este creatorul nostru și Cel care ne susține viața.
În al doilea rând, explicați-le copiilor că dacă cineva afirmă „Biblia spune…” sau „Isus spune…” nu înseamnă că ceea ce spun ei este neapărat și corect. Oricine poate pretinde că transmite o învățătură biblică, dar uneori oamenii răstălmăcesc ceea ce spune Biblia în mod intenționat, iar alteori poate fi vorba despre o înțelegere greșită neintenționată. Vorbește cu copilul tău și spune-i cât de important este să studieze Biblia personal și să nu se bazeze doar pe ce aude din surse secundare (inclusiv din aceste cărți!).
Iar în al treilea rând, explică deosebirea dintre citirea unui singur verset biblic, izolat, și înțelegerea contextului. De multe ori, neînțelegerile cu privire la ceea ce spune Biblia apar din cauză că versetele sunt scoase din context.
Alte câteva lucruri esențiale pentru conversații despre moartea lui Isus: în primul rând, asigură-te că copilul tău înțelege cât de grav este păcatul. În general, copiii se gândesc la păcat ca la o „chestiune rea” pe care o facem, dar semnificația crucii nu poate fi apreciată fără o înțelegere corectă a gravității păcatului. Ai grijă să accentuezi că nu este un lucru minor. Este problema fundamentală a omenirii și este ceea ce ne desparte de Dumnezeu.
Apoi, vorbește despre moartea lui Isus într-un mod potrivit cu vârsta și sensibilitățile copilului. Unii copii, în special cei mai mici, pot să fie foarte sensibili când vine vorba despre moarte. Dar subiectul este prea important ca să fie evitat. Poți să vorbești concret despre moartea lui Isus, fără să menționezi și detaliile cele mai îngrozitoare ale răstignirii. Este normal ca un copil să se întristeze când aude că Isus a trebuit să moară, însă nu trebuie să îi lăsăm la pasul acesta. Subliniază frumusețea și importanța Crucii, și faptul că moartea nu a însemnat sfârșitul pentru Isus. Explică de ce trebuie să înțelegem mai serios afirmația „Isus a murit pentru păcatele noastre”.
Moartea lui Isus a făcut ispășire pentru păcatele noastre, ne-a scos de sub blestemul Legii, ne-a împăcat cu Dumnezeu, a demonstrat că Dumnezeu ne iubește, a învins puterea Satanei și ne-a dat viața veșnică.
Adevărul creștinismului atârnă de adevărul învierii. Dacă Isus nu a înviat, credința noastră nu este de niciun folos. Evangheliile includ în mod repetat detalii care demonstrează, fie implicit, fie explicit, că învierea a fost un eveniment care s-a produs în trup, nu doar simbolic. Isus Și-a prezis învierea în trup, Evangheliile subliniază faptul că mormântul a fost gol, autorii Evangheliilor relatează despre faptul că Isus cel înviat a interacționat cu oamenii la modul fizic și chiar El Însuși a accentuat natura fizică a trupului Său înviat în cuvintele adresate ucenicilor Lui.
Învierea are o importanță esențială pentru creștinism din trei motive- cheie: (1) a validat predicțiile lui Isus și afirmațiile Sale despre propria divinitate; (2) a confirmat faptul că nu mai suntem în păcatele noastre; (3) ne asigură că vom învia și noi
Cărțile Cum să vorbești cu copiii tăi despre Dumnezeu și Cum să vorbești cu copiii tăi despre Isus de Natasha Crain sunt mult mai bogate, și evident conțin și acele întrebări și modele de discuție cu copiii, de la care să pornim, așa că trebuie citite cu creionul în mână, cu multă atenție și meditând la modul în care vom aborda fiecare subiect.
Aș adăuga că este important să fii deschis și să arăți că ai deschiderea pentru astfel de conversații sau întrebări oricând s-ar ivi ele. În cazul meu, cele mai multe astfel de conversații au avut loc spontan, fără să le pregătesc eu în vreun fel și trebuie profitat la maxim de astfel de ocazii în care interesul lor este vădit și conversația pornește de la ei. Și să avem grijă să-i întâmpinăm cu curiozitate și cu dorința de a afla la rândul nostru ce vor ei de fapt să afle sau de ce gândesc ceea ce gândesc, în loc, poate, să ne arătăm șocați de vreo aparentă erezie neintenționată sau poate chiar de îndoiala lor.
Mai multe din propria experiență povestesc în prezentarea audio:
Alte resurse pe această temă:
Seria Pledoariilor de Lee Strobel – „Pledoarie pentru Creator”, „Pledoarie pentru Cristos”, „Pledoarie pentru credința creștină”, „Pledoarie pentru har”, „Pledoarie pentru minuni”
„Dovezi în favoarea Învierii” de John și Sean McDowell
„Întrebări de care se tem creștinii” de Mark Mittleberg
Secțiunea apologetică de pe blog
CARTEA E O VIAȚĂ 