Etichetă: bucurie

Un strop de viaţă #50


În tot ce faci, să ai pasiunea centrată pe Dumnezeu, pasiunea care-L înalţă pe Cristos, pasiunea hrănită de Biblie, şi să găseşti modalităţi de a o exprima, de a trăi pentru ea şi de a muri pentru ea. Aşa vei lăsa în urma ta ceva durabil. Nu-ţi vei irosi viaţa.

Fiindcă toate lucrurile de care te bucuri în Cristos – în calitate de creştin, ca persoană care crede în Cristos – se datorează morţii lui Cristos. Şi întreaga ta bucurie în orice lucru ar trebui să fie deci o bucurie în crucea prin care ţi-au fost cumpărate toate binecuvântările, cu preţul morţii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

„Nu-ţi irosi viaţa“ de John Piper


În mai 2012 a avut loc în Bucureşti, la Sala Palatului, conferinţa „Nu-ţi irosi viaţa“, susţinută de John Piper. Astăzi vă prezint cartea cu acelaşi titlu, care a inspirat mesajul conferinţei. Cartea m-a impresionat mult prin tonul înflăcărat cu care este scrisă. Nu-ţi irosi viaţa este recomandată tuturor vârstelor. Însă John Piper are câteva pasaje dedicate exclusiv tinerilor, pentru că sunt cei mai expuşi la tentaţii care să îi abată de la calea aceasta plină de pasiune despre care vorbeşte, dar au şi cea mai mare posibilitate de a se îndrepta spre ea. Sfaturile autorului pot părea copleşitoare la început. Am simţit acest lucru pentru că îmi dădeam seama că schimbările inspirate de carte nu se pot petrece instantaneu. Însă John Piper aduce argumente solide că este mai bine să urmăm calea aceasta, decât să regretăm că ne-am irosit viaţa atunci când vom privi în urmă. Continuă lectura „„Nu-ţi irosi viaţa“ de John Piper”

Un strop de viaţă #26


Cel mai bun argument în favoarea creştinismului sunt creştinii: bucuria lor, siguranţa lor, sentimentul de împlinire. Pe de altă parte, însă, cel mai puternic argument împotriva creştinismului sunt tot creştinii: când sunt posomorâţi şi lipsiţi de bucurie, când afişează un aer de sfinţenie şi se împăunează cu o evlavie de suprafaţă, când sunt încuiaţi şi tiranici, ei bine, atunci creştinismul e definitiv îngropat.

Sheldon Vanauken, Îndurare aspră

Un strop de viaţă #24


Copiii spun adesea: „Mai fă odată“, iar omul matur „mai face o dată“, până îşi pierde suflarea. Fiindcă adulţii nu sunt destul de puternici încât să exulte în monotonie. Însă poate că Dumnezeu e puternic destul încât să exulte în monotonie. E posibil ca Dumnezeu să-i spună în fiecare dimineaţă Soarelui „Mai fă o dată“ şi în fiecare seară Lunii „Mai fă o dată“. Poate că nu-i o necesitate automată care face toate margaretele la fel. Poate că Dumnezeu face fiecare margaretă în parte, însă nu S-a săturat niciodată să facă margarete. Poate că are pofta eternă a copilăriei, de vreme ce noi am păcătuit şi am îmbătrânit, iar Tatăl nostru e mai tânăr decât noi.

G.K. Chesterton, Ortodoxia

„Călătorie fără bagaje“ de Max Lucado


Pentru că, pentru unii, vacanţa de vară se apropie, m-am gândit să vă prezint astăzi o carte perfectă de luat şi de citit în vacanţă, dar şi în vederea vacanţei.

În cartea Călătorie fără bagaje Max Lucado dedică fiecărui capitol câte un verset sau un fragment de verset din bine-cunoscutul Psalm 23:

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.Călătorie fără bagaje

El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. 

Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Autorul îmbină mesajul Psalmului 23 cu ideea de călătorie prin viaţă fără bagaje – aşa cum spune şi subtitlul, Eliberarea de poveri care nu ţi-au fost niciodată destinate să le porţi.

Continuă lectura „„Călătorie fără bagaje“ de Max Lucado”