Etichetă: ascultare

Un strop de viaţă #104


Ascultarea este primul pas, pentru că ne duce la Hristos. Chiar dacă nu credem că ne va duce, trebuie să îl facem pentru că aşa ne este poruncit. Ucenicul este scos din siguranţa relativă a vieţii şi aruncat într-o nesiguranţă deplină (care, în realitate, înseamnă siguranţa şi protecţia absolute ale părtăşiei cu Isus), dintr-o viaţă previzibilă şi calculabilă (care, în realitate este imprevizibilă) într-una complet imprevizibilă şi întâmplătoare (care, de fapt, este singura necesară şi calculabilă); din sfera posibilităţilor finite (ele fiind în realitate infinite) în cea a posibilităţilor infinite (adică în singura realitate eliberatoare).

Dietrich Bonhoeffer, Costul uceniciei

Un strop de viaţă #74


Noi Îl admirăm [pe Isus] pentru gloria Lui, dar şi mai mult pentru faptul că gloria Lui se împleteşte cu smerenie; noi Îl admirăm pentru transcendenţa Lui, dar şi mai mult pentru că transcendenţa Lui este însoţită de bunăvoinţă. Noi Îl admirăm pentru dreptatea Sa lipsită de compromisuri, dar şi mai mult pentru că aceasta este temperată de îndurare; noi Îl admirăm pentru măreţia Sa, dar şi mai mult pentru că este o măreţie în blândeţe; noi Îl admirăm pentru că este deopotrivă cu Dumnezeu, dar şi mai mult pentru că, deşi este deopotrivă cu Dumnezeu, totuşi are o profundă reverenţă faţă de Dumnezeu; noi Îl admirăm pentru că a fost vrednic de orice lucru bun, dar şi mai mult pentru că vrednicia Lui a fost însoţită de o răbdare uluitoare care a suferit răul; noi Îl admirăm pentru domnia Lui suverană peste lume, dar şi mai mult pentru că această domnie a fost îmbrăcată într-un spirit de ascultare şi supunere; noi adorăm felul în care i-a uluit cu înţelepciunea Sa pe cărturarii îngâmfaţi, dar şi mai mult faptul că a fost suficient de simplu ca să-i iubească pe copii şi să petreacă timp cu ei; şi Îl admirăm pentru că a fost în stare să potolească furtuna, dar şi mai mult pentru că a refuzat să folosească acea putere ca să-i lovească pe samariteni cu foc din cer şi apoi ca să coboare de pe cruce.

John Piper, Dumnezeu este Evanghelia

Un strop de viaţă #70


Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune… să se depărteze de rău şi să facă binele. (1 Petru 3:10-11)

Există un singur motiv de bază pentru care nesocotim poruncile lui Isus: pentru că nu avem încrederea că ascultarea va aduce mai multă binecuvântare decât neascultarea. Nu sperăm în totalitate pe baza promisiunii lui Dumnezeu.

Singurul mod de a avea puterea de a-L urma pe Hristos pe calea costisitoare a dragostei este să fim plini de speranţă, de încrederea puternică în faptul că dacă ne pierdem viaţa făcând voia Lui, o vom regăsi şi vom fi răsplătiţi din belşug.

John Piper, Solid Joys – Daily Devotionals, 18 august

Un strop de viaţă #55


„Oare cei care spun „ Iată aici sau iată acolo semnele venirii Sale” (Matei 24:23) consideră că sunt mai şireţi decât El şi că pot pândi apropierea Lui? Isus le spune să vegheze ca să nu-i găsească neglijându-şi lucrul, iar ei se uită încoace şi încolo şi veghează ca nu cumva să reuşească să vină ca un hoţ. Ascultarea este cheia vieţii!” (George MacDonald)

Doctrina despre A Doua Venire nu-şi atinge scopul, în ce ne priveşte, dacă nu ne face să pricepem că, pentru fiecare moment din fiecare an al vieţii noastre, este relevantă în egală măsură întrebarea: „Ce-am face dacă acest prezent ar fi ultima noapte a lumii?”

C.S.Lewis, în eseul „Ultima noapte a lumii” din Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism

Un strop de viaţă #45


Toate ceremoniile din lume, tot respectul formal, nu constituie închinare. Închinarea corect înţeleasă şi corect îndeplinită este coextensivă cu viaţa… Ea influenţează toate aspectele vieţii noastre, tot ce facem şi tot ce spunem sau gândim. În miezul său, închinarea este slujirea lui Dumnezeu. Închinarea aduce la un punct de confluenţă toate întrebările şi răspunsurile pe care le avem sau nu. În ceea ce priveşte răspunsurile pe care nu le avem, relaţia cu Cel care le are ne scoate la liman. Este supunerea vieţii noastre, a inimii şi ţelului nostru faţă de voinţa suverană şi Persoana lui Dumnezeu care ne-a creat şi care ne iubeşte. Închinarea este o relaţie din care izvorăşte inspiraţia şi o relaţie prin care ne sunt satisfăcute toate nevoile. Este cunoaşterea, chiar şi parţială, a Celui ce ne cunoaşte pe deplin.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă