Un strop de viață #691


Oamenii religioși spun că Isus stă la ușă și bate. Sunt de acord. Dar mai e ceva. Isus ne invită la ușa casei Lui să batem și noi. Iar când El deschide o ușă, ne cere să-I aducem toată încrederea de care suntem în stare, chiar dacă-i neînsemnată. Și ne promite că va face schimbul cu noi – deoarece El Însuși este disponibil la schimb. Iar ceea ce oferim la schimb pentru a-L cunoaște pe El este tot bagajul acumulat de-a lungul vieții, pe care îl ducem în spinare și de care ne agățăm cu încăpățânare.

Bob Goff, Dragostea acționează

Un strop de viață #659


Ar fi, într-adevăr, o tragedie să ajungem în momentul în care să nu mai avem nimic altceva decât pe Dumnezeu și să descoperim că nu ne-am încrezut deloc în El pe parcursul călătoriei noastre pe pământ. Ar fi mai bine să-I cerem lui Dumnezeu să îndepărteze acum orice încredere falsă, să ne dezlipească inimile de toate ascunzătorile secrete și să aducă la loc deschis, unde putem descoperi singuri dacă ne încredem cu adevărat în El sau nu. Aceasta e o rezolvare dură a problemelor noastre, dar e una sigură. Tratamentele mai blânde pot fi prea slabe ca să-și facă efectul , iar timpul ni se duce rapid.

A.W. Tozer, Lumea: teren de joacă sau câmp de luptă

În așteptarea Darului #19


Astăzi mă voi concentra asupra lui Isus, doar asupra lui Isus. Secretul bucuriei are de-a face cu perspectiva: o concentrare hotărâtă asupra Tatălui, nu asupra temerilor. Şi când simt că nu pot ajunge la capăt, atunci ajung să ating profunzimile lui Dumnezeu. Dacă El L-a dat pe Fiul Său pentru a mă salva, nu îmi va da El tot ce am nevoie? Astăzi Îl voi vedea pe El peste tot – şi mă voi lăsa ţinut de El.

În așteptarea Darului #9


Am încredere că orice va încerca să îmi facă rău astăzi, sunt în Mâinile lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este niciodată absent, niciodată fără putere, niciodată distant. Nu pot fi distrus niciodată.

Dacă Dumnezeu poate transforma cel mai mare rău în cel mai mare Dar, atunci intenţionează să preschimbe orice situaţie pe care o experimentez acum într-un dar.

Un strop de viață #256


Imaginea mea despre Dumnezeu, mai mult ca orice altceva, determină măsura sincerităţii mele în rugăciune. Am încredere să mă arăt lui Dumnezeu aşa cum sunt, fără niciun fel de ascunzişuri?

De-atâtea ori mă ascund prosteşte după teama că poate El ar fi dezgustat, deşi, de fapt, chiar încercarea mea de a mă ascunde îi displace cel mai mult. Din perspectiva mea, zidul apare ca un mijloc de autoprotejare; din perspectiva lui Dumnezeu, apare ca o lipsă de încredere.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de schimba ceva?