Un strop de viaţă #540


Trebuie să vrei să slujeşti mai mult decât vrei să fii văzut, trebuie să-ţi pese mai mult decât vrei să te simţi confortabil, trebuie să vrei să dai mai mult decât vrei să obţii.

Trebuie să vrei aprobarea Lui mai mult decât toate celelalte lucruri care se vor dovedi a fi lipsite de valoare.

Ann Voskamp, „dear You: 5 brave things to keep in your pocket for hard days in a hard world“

Un strop de viaţă #449


În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, am mai trecut pe aici. L-am certat, nu am crezut în El, L-am acuzat şi am renunţat la orice învoială făcusem cu El. Dar, până la urmă, am descoperit că este capabil să-mi restaureze credinţa pentru că El mă cunoaşte mai bine decât îmi cunosc eu sora. Şi-a făcut apariţia, în mijlocul durerii viscerale, în moduri pline de putere pe care nu le puteam nega, lăsându-mă pe deplin conştient de faptul că El fusese acolo.

Nici n-aş putea să încep să mă gândesc că voi crede întotdeauna în El, că Îl voi iubi, că Îl voi ierta, că-L voi lăsa înăuntru, dar, până acum, în mijlocul celor mai dificile situaţii personale El nu m-a părăsit.

Nu a răspuns la toate întrebările mele şi cu siguranţă nu a „lucrat toate lucrurile spre bine“ în felul în care m-aş fi aşteptat.

Dar odată când mă aflam în locul cel mai de jos, El a intrat în lumea mea distrusă aşa de neaşteptat şi într-un mod atât de palpabil încât până şi inima mea ciudată n-a putut să-i nege prezenţa.

Matt Bays, „when you just want to find God in the ruins of everyday life“

 

Un strop de viaţă #447


Trebuie să fim deposedaţi de toate posesiunile care ne posedă înainte de a putea fi posesiunea lui Dumnezeu.

Ann Voskamp, „why all your failing at doing things better this Lent — may be a kind of succeeding”

Un strop de viaţă #442


Creştinismul nu are de-a face cu nişte oameni buni care iau vitamine ca să fie şi mai buni. Este vestea bună pentru oamenii răi care s-au săturat să mai eşueze în a deveni mai buni.

Ann Voskamp, „how to get through storms dumping on you & everything else burying you“

Un strop de viaţă #432


În ziua de după Miercurea Cenuşii, Oamenii Crucii se pocăiesc de o dragoste şi de o viaţă care îi fac să facă mai puţin decât să-şi iubească duşmanii şi să se roage pentru cei care îi persecută.

Noi, Oamenii Crucii ne pocăim pentru faptul că nu ne iubim vecinii de alături zilnic, necurmat, în mod extravagant, deşi continuăm să spunem că vrem să schimbăm lumea şi ne pocăim de ură, evitare şi teama de suferinţă, deşi spunem că vrem să fim găsiţi vrednici de a suferi pentru crucea lui Hristos.

Oamenii Crucii se pocăiesc pentru faptul că îşi iubesc mai mult agendele – în loc să-şi întrerupă programele pentru că-L iubesc mai mult pe Isus.

Iartă-ne pentru lipsa noastră de rugăciune, pentru că la însăşi rădăcina lipsei noastre de creştere este aproape întotdeauna o lipsă de rugăciune.

Ne pocăim, Doamne, pentru faptul că te iubim atât de puţin pentru că ne iubim pe noi prea mult.

Ann Voskamp, when you want to take back Lent & a broken world & your breaking heart: A Free 40 Day Lent Devotional Journey”