(Despre jertfa lui Hristos) Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim. […] Actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic şi total încât până şi apostolii şi ucenicii erau convinşi că spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va învia. […] Numai strigătul Eli, Eli ne dovedeşte că răstignitul nu s-a jucat cu noi, că nu a încercat să ne mângâie cu făţarnice estompări.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
Pentru că încă suntem în prima jumătate a lunii ianuarie, când încă mai avem timp să ne ajustăm planurile pe anul 2015, dar şi listele de lectură, m-am gândit ca, pentru mai multă diversitate, să o invit pe Andreea Ştefănică, al cărei blog, Gândurile inimii, îl urmăresc de mult timp, să facă şi ea o listă cu recomandări de lectură special pentru voi, cititorii blogului Cartea e o viaţă.
Pe Andreea am cunoscut-o mai bine în timp ce făcea şi ea emisiune la RVE – Radio Playlist. În cadrul emisiunii Cuvinte asortate a avut un sezon în care vorbea despre cărţi şi a fost unul dintre invitaţii mei în primul sezon al emisiunii Cartea e o viaţă, în care am vorbit despre A.W. Tozer şi două dintre cărţile lui. Cunoscându-i pasiunea pentru cărţi şi având încredere în alegerile ei, m-am gândit că este în măsură să ne recomande nişte cărţi bune. Şi am avut dreptate! Lectură plăcută! Continuă lectura „Guest post: Recomandări de lectură de la Andreea Ştefănică”
Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credinoşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii – ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
Cu Dumnezeu nu-i de glumit: „Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta şi din casa tatălui tău“, „Ia-ţi crucea“, „Vino după mine“, „Vegheaţi dar“, „Spălaţi-vă şi curăţaţi-vă!“, „Du-te şi strigă“, „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă“. Nu se stă locului; nu-i rost de încropire, de confort, de moale visare. Dar Marta, atunci, de ce e dojenită? Pentru că o reţin fleacurile, se osteneşte în zadar şi pierde măsura, se agită.
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cuminţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. […] Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului).
N.Steinhardt, Jurnalul fericirii
CARTEA E O VIAȚĂ 