Un strop de viaţă #205


Din cauza degradării şi răutăţii oamenilor a fost pusă la cale moartea Sa. Din cauza răutăţii oamenilor, El a fost ocărât, batjocorit, pălmuit şi scuipat. Din cauza răutăţii oamenilor, Baraba a fost cel preferat în locul Său. Răutatea oamenilor L-a lăsat să poarte crucea şi L-a ţintuit de ea, L-a dat la o moarte atât de crudă şi umilitoare.

În toate chinurile Sale, Hristos a avut înaintea ochilor toată depravarea umanităţii, cu adevărata sa înfăţişare, fără ascunzişuri şi aparenţe. Hristos a văzut adevărata sa natură, care este ura nestăvilită şi dispreţul faţă de Dumnezeu. A văzut adevărata sa dorinţă, să Îl ucidă pe Dumnezeu. A văzut apogeul ei, uciderea unei persoane care era Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, atât de minunată a fost dragostea lui Hristos pentru cei care arătau această depravare, încât a îndurat chiar acele suferinţe pentru a-i izbăvi chiar de pedeapsa pentru această depravare.

Jonathan Edwards, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #204


Încă ne luptăm cu aceleaşi probleme care îi preocupau pe Platon şi Aristotel cu secole în urmă. De unde am venit? De ce suntem aici? Unde ne ducem? Căutăm răspunsuri, dar toate semnele par să spună: „fără ieşire“. Dar Crucea stă cu îndrăzneală împotriva confuziei lumii noastre, un far de speranţă în mijlocul întunericului şi al îndoielii. La Cruce, Hristos a creat o punte peste abisul care ne despărţea de Dumnezeu, însă nu doar atât.

La Cruce, aflăm răspunsul la cele mai profunde întrebări ale vieţii. Acolo descoperim adevărata noastră identitate: păcătoşi iertaţi care Îi aparţin acum lui Dumnezeu. Acolo descoperim adevăratul nostru destin: o eternitate glorioasă cu Dumnezeu în ceruri. Acolo descoperim adevăratul nostru scop: să-L iubim pe Dumnezeu şi să-L slujim cu toată puterea noastră.

Nu subestima niciodată ce a făcut Hristos pentru noi la Cruce. Prin ea a fost câştigată mântuirea noastră şi prin ea vieţile noastre – şi lumea noastră – pot fi transformate. Ţie cât de mult ţi-a schimbat viaţa?

Billy Graham, Blessings of the Cross

Episodul 9 al emisiunii CARTEA E O VIAŢĂ


În această săptămână ne amintim de moartea şi învierea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Însă mulţi dintre noi nu am fi aflat relatarea acestui eveniment dacă nu am fi avut Biblia tradusă în limba română modernă de către Dumitru Cornilescu.

Aşa că vineri, 10 aprilie, de la ora 16:30, vă invităm să-l descoperiţi pe Cornilescu-traducătorul şi evanghelistul, prin biografia lui Alexandru Măianu, Viaţa şi lucrarea lui Dumitru Cornilescu. Fiţi alături de noi în emisiunea CARTEA E O VIAŢĂ la RVE Bucureşti, pe 94.2 FM sau pe rve.ro.

 PS: Nu uitaţi că puteţi asculta episoadele trecute dând click pe ASCULTĂ în pagina EMISIUNI.

Un strop de viaţă #203


Scriitorii de imnuri şi artiştii ne-au lăsat o imagine a lui Isus atârnând pe o cruce pe un deal îndepărtat. De fapt, locul execuţiei era chiar în afara porţii cetăţii, lângă drumul principal care ducea la Ierusalim. Iar cei ce erau crucificaţi erau ridicaţi la mai puţin de jumătate de metru deasupra pământului.

Asta înseamnă că Isus a fost dezbrăcat de toată demnitatea, modestia şi puritatea persoanei Sale fizice, iar El a fost lăsat gol, să moară în căldura mistuitoare, zbătându-se şi gemând, practic la acelaşi nivel cu cei ce treceau în drumul lor spre şi dinspre cetate.

În graba lor să ajungă la timp la Templu pentru a cumpăra un miel pentru jertfă, oare au observat pelerinii care se pregăteau pentru Paşte Mielul lui Dumnezeu care era sacrificat pentru păcatul lor? În timp ce Isus Îşi dădea viaţa, oamenii treceau poate fără să arunce măcar o privire. Într-o măsură mai mică, te sacrifici şi tu pentru cei care nici măcar nu observă? Isus înţelege.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado


index2În Biblia ta de peste o mie de pagini, ce contează? Dintre toate poruncile şi interdicţiile, ce este esenţial? Ce este indispensabil? Vechiul Testament? Noul? Harul? Botezul?

Oare asta să fie tot? Mers la biserică duminica. Cântece frumoase. Zeciuială practicată cu credincioşie. Cruci de aur. Costume din trei piese. Coruri mari. Biblii legate în piele. Toate acestea sunt frumoase, dar… unde este esenţa?

Asta se întreabă Max Lucado în cartea sa, Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul – cronici ale crucii, o carte perfectă pentru a fi citită în Săptămâna Mare în care tocmai am intrat.

Autorul ne invită să medităm la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni, capitolul 15: Continuă lectura „„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado”