Un strop de viață pentru părinți – Pagina 13

Un strop de viață pentru părinți #26

Orice informație plantată mecanic în mintea copilului, sub pavăza autorității („e așa pentru că spun eu că e așa”), va fi respinsă în final, pe căi explicite sau inconștiente. Dacă pleci mereu de la convingerea că vlăstarul tău e o persoană diferită, plină de resurse care nu-ți aparțin și nici nu pot fi subordonate forțat, vei pricepe că întreaga aventură a pedagogiei e bilaterală, dinamică, reflexivă și reciproc modelatoare.
Să nu ne tratăm copiii ca pe niște idioți corigibili, ci ca pe niște parteneri de joacă pe termen lung.
Părinții pot deveni prietenii și partenerii copiilor, într-un climat destins și totuși sobru, voios și angajant.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru părinți #25

Un părinte talentat e cel care se bucură că urmașul său e omul însuși, într-un parcurs pe care-l poți doar prefigura, prin dărnicia ta sacrificială, consimțită și jubilatorie. Spunem: copiii mei, băiatul sau fata mea, dar am ratat pariul pedagogiei reușite dacă luăm expresia literal. Copilul e cu atât mai autentic al tău cu cât reușește să fie nu copia ta epigonică ori proprietatea ta privată, ci o ființă liberă, cu o personalitate distinctă și opțiuni pe deplin asumate.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații

Un strop de viață pentru părinți #24

Istoria continuă a Bisericii depinde și de noi, ca părinți după inima lui Dumnezeu, ca noi să le spunem copiilor despre credincioșia lui Dumnezeu și să îi învățăm binecuvântările adevărului Său astfel încât ei la rândul lor să le spună copiilor lor și copiilor copiilor lor despre „puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).
Există un singur mod de a fi un părinte dătător de viață – oferindu-le copiilor tăi viața lui Dumnezeu.
Dacă lăsăm ca emoțiile să ne controleze, sentimentele puternice pot afecta modul în care interacționăm cu copiii noștri imaturi. Reacții pline de emoție, cum ar fi furia, judecata sau critica pot înlocui reacții grijulii și gândite.
În loc să fii un polițist al comportamentului, poți fi un sfătuitor al inimii. În loc să fii un adversar care presupune că îi vei prinde pe copiii tăi făcând ce e rău, poți deveni un susținător care se așteaptă să îi găsească făcând ce este bine. Aceasta este o atitudine dătătoare de viață.
Adevăratul nostru scop în calitate de părinți creștini este nu doar să ne asigurăm că copiii noștri devin o parte a vieții creștine, ci mai degrabă să ne asigurăm că noi, ca părinți, le facem cunoștință cu viața lui Hristos. Copiii noștri au nevoie să vadă și să experimenteze viața Dumnezeului Viu trăită în casele și în familiile noastre.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #23

„Lucrurile bune” înseamnă să hrănești creierele copiilor tăi cu cea mai bună hrană pe care le-o poți da – o versiune bună a Bibliei, cele mai bune cărți biblice, cele mai bune cărți clasice ilustrate pentru copii, literatura clasică pentru copii, alegorii sau opere fantastice creștine (cum sunt Cronicile din Narnia), istoria Bisericii și biografii creștine, povești despre eroi creștini, cărți frumoase de artă și fotografie și tot ce e mai bun din toate genurile de muzică. Dă-le copiilor acces la toate lucrurile bune din casa ta. Lasă-i să se hrănească din ele după cum vor, ori de câte ori au timp liber să aleagă să-și umple mintea cu ele.
Căminul tău n-ar trebui să fie cunoscut pentru conformarea copiilor tăi unor reguli stricte și pentru așteptările parentale, ci pentru dragostea, libertatea, creativitatea și credința copilăroasă prezente acolo.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Un strop de viață pentru părinți #22

Este ușor să facem greșeala de a crede că imaginația, la fel ca inspirația, este un fel de stare mentală pasivă. Mai degrabă, ea este ca un mușchi care va deveni mai puternic sau mai slab în funcție de cum este hrănit, exersat și folosit. Autoarea creștină Caryn Rivadeneira face legătura cu credința: „Fără imaginație – fără abilitatea de a ne închipui ceea ce este nevăzut, de a crede ce este necunoscut – cum putem avea credință? Fără imaginație, fără abilitatea ne a ne închipui un „viitor preferat”, cum putem spera? Fără imaginație, cum putem să experimentăm măreția, minunăția și apropierea de un Dumnezeu misterios?”
…o imaginație creștină poate privi la un cer înstelat și să vadă mai mult decât întinderea infinită de spațiu gol și întinderea eternă de timp fără sfârșit, o imaginație care poate „să umble după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu” (Col. 3:1). Le dai copiilor tăi ochi să vadă și să creadă.
Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent