Un strop de viaţă – Pagina 73

Devenind o prezență vindecătoare #3

Credem că memoria noastră este un depozit de informație validă, statică, precum memoria unui calculator. Însă nu este așa. Smerenia este un antidot pentru încrederea vanitoasă că mintea noastră poate raționa și reține amintirile întocmai. Fără Dumnezeu, nu am putea face nimic, nici nu ne-am putea aminti anumite lucruri așa cum trebuie. Conștientizarea tiparelor noastre de gândire și de memorie ne oferă o bază pentru rugăciunea continuă.

Vindecarea amintirilor începe cu acceptarea faptului că memoria este imperfectă și că se schimbă în timp. Dacă ne limităm la mecanismele noastre proprii – adică la conștiința și amintirile noastre – putem ușor să devenim posomorâți și deznădăjduiți. Devenim o prezență vindecătoare pentru ceilalți atunci când încercăm să îi ajutăm să vadă cum amintirile nu trebuie să îi controleze sau să îi paralizeze. Amintirile, la fel ca întreaga viață, pot fi încredințate lui Isus și transformate în bucuria Lui întru noi.

Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Un strop de viață pentru părinți #4

Nu poți sădi în inimile copiilor tăi ceea ce nu este mai întâi în inima ta, și asta nu va ajunge acolo decât printr-o relație activă și intenționată cu Dumnezeu. Tu ești cheia – transmiterea adevărului începe în inima ta.

Cu alte cuvinte, nu există vreun moment sau loc în care n-ar trebui să îi învățăm pe copii despre Dumnezeu.

Noi suntem dătătorii de viață. Noi suntem cei care le vom da copiilor noștri viața lui Dumnezeu.

Dintr-o perspectivă personală ca părinți care își iubesc copiii, a fi părinți dătători de viață înseamnă în primul rând să-i ajutăm să găsească viața veșnică în Hristos și să-i aducem pe calea lui Dumnezeu astfel încât să poată trăi într-un mod care-I face plăcere Lui.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent

Părinții Bisericii #3 – Iustin Martirul

Iustin Martirul (~100 – 165) s-a născut în orașul roman Flavia Neapolis, cetate care se numea în vechime Sihem, la hotarele Samariei. Părinții săi erau păgâni, iar tânărul Iustin a încercat să găsească sensul vieții în filosofia vremurilor sale. Primul său învățător a fost un stoic care „nu cunoștea nimic despre Dumnezeu și nici nu găsea cunoașterea Lui ca fiind necesară”. Apoi a ajuns la un învățător peripatetic (filosof itinerant) care părea de fapt mai interesat să câștige bani. Iustin a ajuns apoi la unul dintre filosofii lui Pitagora – dar pentru a-i fi învățăcel, Iustin trebuia să învețe astronomie, geometrie, aritmetică sau muzică. Lui Iustin nu i s-au părut folositoare pentru setea sufletului său, așa că a încercat să studieze împreună cu filosofii lui Platon. Deși provocatoare din punct de vedere intelectual, nici această filosofie nu l-a mulțumit. După toată această serie de dezamăgiri, viața sa a fost în cele din urmă transformată după o conversație cu un bătrân. „În suflet mi s-a aprins o flacără – m-am îndrăgostit de profeți și de toți acei oameni care L-au iubit pe Hristos. Am reflectat la toate cuvintele lor și am găsit că doar această filosofie este adevărată și de folos. Pentru acest motiv devenisem eu filosof”.

Continuă lectura

Devenind o prezență vindecătoare #2

Psalmul 46:10 „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

Aici este implicat și reversul medaliei: dacă nu mă opresc, sunt în pericol de a nu-L cunoaște pe Dumnezeul cel Adevărat. Dacă nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu mă cunosc pe mine însumi, fiindcă sunt creat după chipul lui Dumnezeu. Am nevoie să-L cunosc pe Dumnezeu pentru a cunoaște cine sunt, pentru a avea o identitate autentică. O mare parte din căutarea contemporană a identității este o căutare profundă, deși adesea inconștientă, a lui Hristos în inimile noastre.

Putem interpreta experiențele noastre prin ochii firii – ca acte de altruism – sau prin ochii credinței – ca glasul lui Dumnezeu. Poate că aceasta a vrut Domnul să spună atunci când a afirmat „Fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud” (Matei 13:6). Oare noi ne sporim capacitatea de a auzi glasul lui Dumnezeu în viața de zi cu zi?

Dacă pun toate lucrurile în mâinile lui Dumnezeu, voi vedea mâinile lui Dumnezeu în toate lucrurile. Aceasta este chemarea mea – să văd mâinile lui Dumnezeu în tot ceea ce fac și spun.

Dr. Albert S. Rossi – Cum să devii o prezență vindecătoare

Un strop de viață pentru părinți #3

Trebuie să facem distincția dintre un cămin care este considerat creștin pentru că există o cultură creștină acolo și un cămin care este creștin pentru că Hristos este viu și prezent în moduri palpabile. Iată care este realitatea ce trebuie afirmată: un cămin cu adevărat creștin nu poate fi definit niciodată doar de ce fac copiii, ci trebuie definit de ceea ce fac părinții.

Numai voi – părinți vii în Hristos datorită Duhului Sfânt care este în voi – aveți abilitatea și puterea Duhului pentru a face din casa voastră un cămin creștin. Asumarea unei culturi creștine nu definește un cămin creștin; angajamentul față de Hristosul cel viu, da. Înțelegerea acestui fapt este primul pas necesar pentru a deveni un părinte dătător de viață.

Clay și Sally Clarkson, The Lifegiving Parent