Ca educatori, suntem cu siguranță repetenți când vine vorba despre puterea exemplului, deși ar trebui să nu le predăm copiilor noștri nimic din ce nu reușim să facem noi înșine.
Nu poți, de pildă, încuraja practica lecturii dacă odraslele nu te văd niciodată cumpărând, citind și comentând o carte. Dacă nu le duci, de mână, în librării. Dacă nu cauți librăriile în orașele unde faci turism, dacă nu le arăți, acasă sau în lume, obiectul numit bibliotecă. Acest dus de mână constituie temelia convingătoare a oricărui demers educativ.
Îi aduci cu tine la biserică, dar nu ca pe niște anexe inerte, ci ca pe niște mici catehumeni, care află treptat semnificația fiecărui act liturgic, pe măsura vârstei.
Altfel spus, educația reușită pretinde un efort fizic și o investiție temporală corespunzătoare.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Categorie: Un strop de viaţă
Frumusețe în întuneric #5 – Scopul artei
…arta nu ar trebui să aibă de-a face cu exprimarea de sine sau cu satisfacerea sinelui. Arta nu ar trebui să fie despre sine. Paradoxul este că arta trebuie cu necesitate să fie creată de un Sine și va atrage în mod necesar o anumită măsură de atenție sau considerație față de artist. Dar scopul ar trebui să fie ca acel lucru să atragă atenția, în cele din urmă, către ceva diferit de Sine. Pentru un creștin, asta înseamnă să accept acest paradox cunoscând, sau cel puțin sperând, că ceea ce exprim eu, deși pornește din cele mai intime încăperi ale inimii mele, poate conduce audiența dincolo de mine către Sinele Ultim, Cuvântul care a făcut lumea. Numai în acea măreață încăpere arta își va găsi cel mai bun scop, acela de a fi o cale care să ducă audiența Acasă.
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #5 – Scopul artei”Devenind o prezență vindecătoare #27
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Matei 28: 19-20
Marea Trimitere este relevantă pentru creștinii de astăzi. Întrucât ucenicia și facerea de ucenici sunt valabile pentru toți creștinii, ucenicizarea altora trebuie să fie parte a lucrării de consiliere creștină și ajutorare a oamenilor – poate chiar scopul ei principal. Sprijinitorul semenilor care ia în serios Marea Trimitere va fi diferit de un necreștin care îi sprijină pe alții. Toți consilierii buni își fac timp periodic să privească în interior, la propriile vieți, căutând să fie conștienți de propriile complicații psihologice și încercând să se schimbe (poate cu ajutorul unui alt consilier). Dar și credinciosul care îi ajută pe alții trebuie să practice autoexaminarea spirituală. El trebuie să se întrebe: „Îi sunt eu într-adevăr dedicat lui Cristos?” „Sunt eu învățabil – deoarece niciun creștin nu are dreptate întotdeauna? Mă disciplinez pentru a crește spiritual? Sunt implicat cu credincioșie într-o comunitate locală de credincioși? Sunt sensibil la conducerea Duhului Sfânt, căutând să mă curăț de păcatul din viața mea, să cresc ca ucenic al lui Isus Cristos și să fiu interesat în mod sincer de creșterea spirituală a altora?”
Gary Collins, Sprijinitorul semenilor. Un psiholog creștin te învață cum să-ți ajuți prietenii, familia și colegii
Un strop de viață pentru părinți #28
Cultura internetului – mediul natural al nativilor digitali – îți deschide toată cunoașterea umană, dar nu-ți poate dărui discernământ.
Iată portretul acestui paradox epocal: cei mai mulți nu mai fac distincția mereu necesară dintre materia primă a cunoașterii și operațiunile mentale prin care ea capătă coerență, formă clară și conținut judicios.
Faptul că e tot mai ușor să găsești informații nu te scutește de ucenicia laborioasă din spatele unei educații riguroase. Poate că nu mai ai neapărată nevoie de greacă veche și latină, dar nu poți ajunge la cunoașterea de calitate, productivă și coerentă decât prin dobândirea unor competențe certificate, și nu prin folosirea oarbă a unui mouse cu care deschizi la întâmplare pagini pe web.
Teodor Baconschi, Averea bunei educații
Frumusețe în întuneric #4 – Intenția întrece execuția
Poți să te gândești și să planifici și să te mai gândești un pic, dar nimic din toate acestea nu este nici pe de parte la fel de important ca a face ceva, oricât de imperfect sau incomplet ar fi. Intenția întrece execuția, ține minte!
Continuă lectura „Frumusețe în întuneric #4 – Intenția întrece execuția”
CARTEA E O VIAȚĂ 