Hristos a venit nu doar să ne arate un exemplu de mod de viaţă, ci ca să ne dea viaţa însăşi. Viaţa spirituală nu este eterică şi în afara noastră, nu este un lucru pentru obţinerea căruia trebuie să ne străduim din greu; ea se află în noi, străbătându-ne, tot aşa cum sângele se găseşte în fiecare fiinţă vie.
Paul Brand şi Philip Yancey, Creaţi după Chipul Său
„A crede în supranatural nu înseamnă pur şi simplu a crede că, după o viaţă relativ virtuoasă şi împlinită pe pământ, vom continua să trăim în cel mai bun substitut cu putinţă al acestei lumi sau că, după o viaţă plină de lipsuri şi dificultăţi, vom fi despăgubiţi cu toate lucrurile bune de care n-am avut parte: înseamnă a crede că supranaturalul este cea mai de preţ realitate – aici şi acum.”
T.S Eliot, citat în Zvonurile altei lumi de Philip Yancey
Noi Îl admirăm pentru gloria Lui, dar şi mai mult pentru faptul că gloria Lui se împleteşte cu smerenie; noi Îl admirăm pentru transcendenţa Lui, dar şi mai mult pentru că transcendenţa Lui este însoţită de bunăvoinţă.
Noi Îl admirăm pentru dreptatea Sa lipsită de compromisuri, dar şi mai mult pentru că aceasta este temperată de îndurare; noi Îl admirăm pentru măreţia Sa, dar şi mai mult pentru că este o măreţie în blândeţe; noi Îl admirăm pentru că este deopotrivă cu Dumnezeu, dar şi mai mult pentru că, deşi este deopotrivă cu Dumnezeu, totuşi are o profundă reverenţă daţă de Dumnezeu; noi Îl admirăm pentru că a fost vrednic de orice lucru bun, dar şi mai mult pentru că vrednicia Lui a fost însoţită de o răbdare uluitoare care a suferit răul; noi Îl admirăm pentru domnia Lui suverană peste lume, dar şi mai mult pentru că această domnie a fost îmbrăcată într-un spirit de ascultare şi supunere; noi adorăm felul în care i-a uluit cu înţelepciunea Sa pe cărturarii îngâmfaţi, dar şi mai mult faptul că a fost suficient de simplu ca să-i iubească pe copii şi să petreacă timp cu ei; şi Îl admirăm pentru că a fost în stare să potolească furtuna, dar şi mai mult pentru că a refuzat să folosească acea putere ca să-i lovească pe samariteni cu foc din cer şi apoi ca să coboare de pe cruce.
John Piper, Dumnezeu e Evanghelia
Noi producem un mediu ambiant în care trebuie să trăiască alţi oameni. Ar trebui să fim conştienţi de faptul că acest mediu pe care-l producem prin însăşi fiinţa noastră îi poate afecta pe oamenii care trăiesc sau lucrează cu noi. Edith Schaeffer
Casele noastre creează un mediu ambiant. Noi suntem un mediu ambiant.
Deci fie că ai doar o cameră sau un apartament micuţ, fie că împarţi un spaţiu cu alţii sau ai o casă mare şi încăpătoare, nu mai aştepta pentru a transforma acel spaţiu într-un loc al binecuvântării! În acest an, în perioada Crăciunului, oferă-te pe tine – pe Isus care este în tine – ca binecuvântare pentru cei din jurul tău.
Clarita Yoder, „Tasteful Decorating” în numărul din noiembrie-decembrie al revistei Set-Apart Girl
Şi totuşi, în toamna anului 1621, rănile erau încă proaspete. Erau o mulţime de văduve şi orfani. Paisprezece dintre cele optsprezece soţii care plecaseră în călătorie pe vasul Mayflower pieriseră în timpul iernii. Mai erau acum doar patru cupluri căsătorite, iar unul dintre ele era format din Edward şi Susannah Winslow, care se căsătoriseră în mai, la scurt timp după ce amândoi îşi pierduseră partenerii de viaţă. Mary Chilton, Samuel Fuller, Priscilla Mullins şi Elizabeth Tilley îşi pierduseră ambii părinţi, iar tânărul Richard More, care fusese despărţit de părinţii săi înainte să plece pe mare, îşi pierduse de atunci cei trei fraţi şi surori care fuseseră alungaţi împreună cu el. Faptul că Pelerinii puteau să sărbătorească în acest context era o mărturie atât a curajului omenesc, cât şi a speranţei cereşti. Robert McKenzie, The First Thanksgiving
Fără îndoială că această capacitate a pelerinilor de a avea o spirit mulţumitor îşi avea ancora în stânca versetului din Romani 8:38: Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu.
Jon Gauger, „Profound Thanks in Profound Loss“
CARTEA E O VIAȚĂ 