Un strop de viaţă – Pagină 250

Un strop de viaţă #277

Un adevărat credincios este o ciudăţenie, el are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut, Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea, el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva, se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat, este cel mai puternic atunci când este cel mai slab, este cel mai bogat atunci când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău, moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a putea păstra pentru el, vede nevăzutul, aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

A.W. Tozer, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinţi vol.4

Un strop de viață #276

Într-un proces de continuă învăţare, văd rugăciunea din partea în care mă aflu eu ca o modalitate de a intra în ritmul eternităţii şi de a mă alinia la „vederea de sus“ a lui Dumnezeu, o modalitate de a-mi armoniza dorinţele cu ale lui Dumnezeu şi apoi de a contribui la împlinirea, aici pe pământ, a acelora pe care le are Dumnezeu din veşnicie.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viaţă #275

În preajma anului 1923, îmi făceam un bilanţ al activităţii mele de zece ani de preoţie la ţară şi un an de redactor la foaia „Lumina Satelor“ şi mă gândeam cu durere la zădărnicia celor unsprezece ani de strigare în pustiu, fără urme şi fără roade.

Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urlând un grup de beţivi. Asta mi-a sporit şi mai mult durerea. Am căzut în genunchi plângând şi m-am rugat Domnului să-mi ajute în anul ce vine să lucrez cu mai multă izbândă.

În acea noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gândul unei hotărâri care s-a publicat în numărul de Anul Nou 1923 al foii „Lumina Satelor“. În această Hotărâre, îi chemam pe cititorii mei să intre în anul cel noi cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudalmelor şi altor păcate. Prin iscălirea unei declaraţii, îi chemam să se hotărască contra păcatelor. Din acest început, a ieşit, pe urmă, mişcarea „Oastea Domnului“. Iniţiativa aceste mişcări, este, aşadar, pe de-ntregul, a Domnului.

Pr. Iosif Trifa în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viață #274

Ce era acest creştinism care interzicea mereu războiul şi producea mereu războaie? De ce natură poate fi lucrul pe care-l incriminezi mai întâi că nu vrea să lupte, iar apoi pentru că o duce tot într-o bătălie? În ce lume a engimelor se născuseră oare această monstruoasă crimă şi monstruoasă blândeţe? Cum era oare, în esenţa lui, acest lucru uluitor pe care oamenii ardeau să-l contrazică, în asemenea măsură încât nu le mai păsa că se contraziceau pe ei înşişi?

Aşadar, am dorit să fiu cât se poate de drept şi nu am tras concluzia că atacul asupra creştinismului era total eronat. Nu am tras decât concluzia că, dacă într-adevăr ceva era în neregulă cu creştinismul, atunci era foarte în neregulă.

Există însă şi o altă explicaţie. Poate că are forma cea mai bună, pornind de la analogia descrierii unui om necunoscut de către alţi oameni. Oamenii peste măsură de înalţi ar putea să-l vadă ca fiind scund. Oamenii prea scunzi s-ar putea să-l vadă ca fiind înalt. Poate că suedezii (care au păr deschis la culoare precum cânepa) l-ar numi oacheş, în timp ce negrii l-ar considera categoric blond. Poate acest lucru extraordinar nu este de fapt decât lucrul cel mai comun, sau cel puţin normalul, centrul.

Poate că, în definitiv, creştinismul este cel sănătos, iar toţi criticii săi sunt nebunii – nebuni în diverse chipuri.

G.K. Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală

Un strop de viaţă #273

Pentru a-şi permite iniţierea unor prietenii cu sexul opus, tinerii trebuie să ajungă la cele patru maturităţi necesare care măsoară potrivirile noastre psihosomatice:

Maturitatea biologică – capacitatea de a rezista naşterilor

Maturitatea socială – capacitatea de integrare în lumea adulţilor

Maturitatea spirituală – capacitatea de unire pe un plan superior, al familiei

Maturitatea financiară – capacitatea de a trăi pe propriile picioare, nu pe banii părinţilor

Daniel Brânzei, Amintiri cu sfinţi vol.3