Un adevărat credincios este o ciudăţenie, el are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu L-a văzut, Îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-L poate vedea, el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva, se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat, este cel mai puternic atunci când este cel mai slab, este cel mai bogat atunci când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău, moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a putea păstra pentru el, vede nevăzutul, aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

A.W. Tozer, citat de Daniel Brânzei în Amintiri cu sfinţi vol.4