Să vă bucurați de toate cele ce ne înconjoară. Toate ne învață și ne călăuzesc spre Dumnezeu. Toate împrejurul nostru sunt picături care izvorăsc din iubirea lui Dumnezeu. Cele însuflețite și cele neînsuflețite, și plantele, și animalele și păsările și munții și mările, și apusurile de soare, și cerul înstelat. Sunt micile iubiri prin mijlocirea cărora ajungem la iubirea cea mare, la Hristos.
Să vă folosiți de clipele frumoase. Clipele frumoase apleacă sufletul spre rugăciune, îl fac subțire, nobil, poetic. Treziți-vă dimineață să vedeți răsăritul soarelui îmbrăcat în porfiră. Atunci când v-a însuflețit vreun peisaj frumos, o bisericuță, ceva frumos, să nu rămâneți la acestea, mergeți mai departe, la doxologia pentru toate cele frumoase, pentru a-L trăi pe singurul Frumos. Toate sunt sfinte – și marea, și îmbăierea, și mîncarea. Să vă bucurați de toate. Toate ne îmbogățesc, toate ne călăuzesc spre marea Iubire, toate ne călăuzesc spre Hristos.
Să luați aminte la câte a făcut omul – casele, clădirile mari și mici, orașele, satele, oamenii, civilizația noastră. Să întrebați, să vă întregiți cunoștințele despre orice, să nu stați nepăsători. Aceasta vă ajută la o mai adâncă cercetare a minunățiilor lui Dumnezeu. Toate devin prilejuri de a ne lega cu toate și cu toți. Devin pricini de mulțumire și de rugăciune către Domnul a toate. Să trăiți în mijlocul naturii, al tuturor. Natura este taina Evangheliei. Însă, când nu are cineva har lăuntric, nu-i folosește natura. Natura ne trezește, dar nu ne poate duce în Rai.
Toate cele ce țin de natură ne ajută mult în viața duhovnicească, atunci când sunt cu harul lui Dumnezeu.
Sf. Porfirie Kavsokalivitul – Ne vorbește părintele Porfirie
CARTEA E O VIAȚĂ 