Un strop de viaţă #45


Toate ceremoniile din lume, tot respectul formal, nu constituie închinare. Închinarea corect înţeleasă şi corect îndeplinită este coextensivă cu viaţa… Ea influenţează toate aspectele vieţii noastre, tot ce facem şi tot ce spunem sau gândim. În miezul său, închinarea este slujirea lui Dumnezeu. Închinarea aduce la un punct de confluenţă toate întrebările şi răspunsurile pe care le avem sau nu. În ceea ce priveşte răspunsurile pe care nu le avem, relaţia cu Cel care le are ne scoate la liman. Este supunerea vieţii noastre, a inimii şi ţelului nostru faţă de voinţa suverană şi Persoana lui Dumnezeu care ne-a creat şi care ne iubeşte. Închinarea este o relaţie din care izvorăşte inspiraţia şi o relaţie prin care ne sunt satisfăcute toate nevoile. Este cunoaşterea, chiar şi parţială, a Celui ce ne cunoaşte pe deplin.

Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă

Un strop de viaţă #44


Dumnezeu doreşte să folosească toate acele probleme, de oriunde ar veni şi oricare ar fi natura lor, ca să ne facă asemenea chipului Fiului Său, Isus Cristos. El vrea să ia tragediile şi bucuriile vieţii voastre, precum şi dezamăgirile şi marile plăceri, şi să le ţeasă pe toate într-o tapiserie ce-ţi taie răsuflarea, care să-I etaleze slava, dragostea, puterea şi înţelepciunea.

Ravi Zacharias, Marele Ţesător

Vezi şi postările de aici şi de aici.

Un strop de viaţă #43


În această lume îmbibată în păcat, suferinţa este planul lui Dumnezeu. Ea portretizează oroarea păcatului pentru ca oamenii să poată vedea aceasta. Pentru cei ce nu cred în Hristos, suferinţa pedepseşte vinovăţia păcatului. Însă pentru cei ce-şi iau crucea şi-L urmează pe Isus, ea zdrobeşte puterea păcatului.

John Piper, Nu-ţi irosi viaţa

Un strop de viaţă #42


În timpul celor treizeci de luni în care am zăcut în această cameră, zeci de oameni au murit, iar locurile lor au fost luate de alţii, îşi aminteşte el. Dar aici trebuie spus că s-a petrecut un fapt remarcabil: nici unul nu a murit ateu. Fascişti, comunişti, ucigaşi, hoţi, preoţi, moşieri bogaţi şi ţărani foarte săraci fuseseră închişi împreună în celula noastră; totuşi, niciunul dintre ei nu a murit fără să se fi împăcat cu Dumnezeu şi cu semenii. E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute. O convingere fermă rezistă unor presiuni enorme; nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană

Un strop de viaţă #41


De ce Şi-a păstrat Isus rănile? Ar fi putut avea un trup desăvârşit sau ar fi putut să nu aibă trup deloc, atunci când S-a întors la măreţia cerurilor. În schimb, a luat cu Sine cicatricile, ca amintiri ale vieţii Sale de pe pământ. De aceea Dumnezeu ne aude şi ne înţelege durerea şi chiar ne-o absoarbe în El – pentru că El Şi-a păstrat cicatricile ca mărturie veşnică a umanităţii rănite. A fost aici; a îndurat osânda. Durerea omului a devenit durerea lui Dumnezeu.

Philip Yancey şi Paul Brand, în Creaţi după chipul Său.

Despre cărţile lui Philip Yancey cu Dr. Paul Brand: O făptură atât de minunată, Creaţi după chipul Său.