Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viaţă #530


Când Dumnezeu iese la lucru – când Iisus devine împărat – oamenii nu sunt degradaţi, reduşi la rangul de simple marionete sau cifre. În Împărăţia lui Dumnezeu oamenii ajung în sfârşit să-L oglindească pe Dumnezeu în lume în felul în care erau meniţi de la început să o facă. Ei devin mai deplin ceea ce erau meniţi să fie din capul locului. Acesta e modul în care Dumnezeu devine împărat. Acesta e modul în care Iisus continuă să lucreze în timpul de acum. Exact aşa cum a făcut-o întotdeauna.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

 

Un strop de viaţă #528


Nu trebuie crezut că Biserica e o societate de oameni desăvârşiţi care fac lucruri mari. E societatea unor păcătoşi iertaţi care-şi plătesc datoria de neplătit a dragostei lucrând pentru Împărăţia lui Dumnezeu în orice chip pot, ştiindu-se pe ei înşişi nevrednici de această sarcină. În clipa în care orice creştin, şi mai cu seamă orice lider creştin, uită asta – în clipa în care oricine dintre noi îşi imaginează că suntem în mod automat speciali sau deasupra primejdiilor şi ispitelor care-i afectează pe muritorii obişnuiţi – , în acea clipă suntem în cel mai grav pericol. Dezastruoasa prăbuşire a lui Petru a venit doar la o oră sau două după ce declarase că-l va urma pe Iisus până la închisoare, ba chiar până la moarte.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

Un strop de viaţă #526


Aici e mesajul Învierii sau, cel puţin, începutul acelui mesaj. Învierea lui Iisus nu vrea să spună: „Totul e bine, mergem acum în cer!“ Nu, ci spune că viaţa cerului s-a născut pe acest pământ. Nu vrea să spună: „Există aşadar o viaţă după moarte.“ Ea există, dar Învierea spune mult mai mult decât atât. Vorbeşte despre o viaţă care nu e nici fantomatică, nici ireală, ci solidă şi practică. Relatările Învierii vin la sfârşitul celor patru evanghelii, dar nu vorbesc despre un „sfârşit“. Vorbesc despre un început. Începutul noii lumi a lui Dumnezeu. Începutul Împărăţiei. Dumnezeu e acum la conducerea a toate în cer şi pe pământ. Iar faptul că Dumnezeu e acum la conducere se concentrează pe Iisus însuşi devenind Împărat şi Domn. La urma urmei, tăbliţa de deasupra crucii spunea adevărul. O dovedeşte Învierea.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

Un strop de viaţă #524


Te ador, Isuse,

Dumnezeu ascuns,

în această taină nouă

nepătruns;

Şi, plecând genunchii

înaintea Ta,

recunosc ce-adâncă-i neputinţa mea.

Simţurile mele nu te

pot afla:

numai prin credinţă

văd prezenţa ta;

Cred tot ce ai spus tu,

Fiule-ntrupat,

nu-i cuvânt pe lume

mai adevărat!

Toma de Aquino, Adoro te devote în Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei

Un strop de viaţă #522


Romani 8:31-39

Prin har, astăzi voi posti de la familiaritatea cu harul, pentru că asta mă face insensibil la minunăţia lui Dumnezeu. Astăzi mă voi minuna pentru că, datorită lui Hristos, speranţa răsare din locuri moarte, pietre imposibile pot fi date la o parte şi toate lucrurile triste sunt desfiinţate. Astăzi voi fi spulberat de harul acestui lucru: vestea bună este că noi nu trebuie să încercăm mai mult, ci ne putem încrede mai mult în Mântuitorul nostru care salvează în mod literal, vestea bună este că putem trăi periculos pentru că putem trăi în siguranţă în Hristos, vestea bună este că putem fi cei mai slabi – şi totuşi să fim cei mai iubiţi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 40