Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

„Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?“ de Philip Yancey

Te-ai întrebat vreodată dacă Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea?

Sau te-ai gândit poate că, dacă Dumnezeu ştie tot, ce rost are să te mai rogi?

Rugăciunea îl schimbă pe Dumnezeu sau pe mine?

Dacă ţi-ai pus vreuna dintre aceste întrebări, să ştii că nu eşti singurul şi că mulţi au încercat să le găsească un răspuns. Vă propun astăzi răspunsul lui Philip Yancey la aceste întrebări şi la multe altele despre rugăciune, compilate în cartea sa, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?

Philip Yancey mărturiseşte că scrie despre rugăciune din postura unui pelerin, nu a unui expert. Am aceleaşi întrebări pe care le au cei mai mulţi oameni la un moment dat, spune el. De ce par atât de inconsecvente răspunsurile la rugăciune, ba chiar dictate de capriciu? Oare o persoană înconjurată de o mulţime de prieteni care se roagă pentru ea are mai multe şanse de vindecare decât una care se luptă cu cancerul şi are doar o mână de oameni care o susţin cu rugăciunile lor? De ce uneori Dumnezeu pare aproape, iar alteori undeva departe?

Nu mi-am propus nicio clipă să scriu un soi de ghid care detaliază metode precum postul, taberele de rugăciune sau îndrumarea spirituală, continuă Philip Yancey. Am pornit să cercetez tema rugăciunii din postura unui pelerin, mergând agale, contemplând monumentele, ridicând întrebări, cumpănind îndelung, căutând să aflu în ce ape ne scăldăm. Recunosc că există un dezechilibru, o reacţie exagerată faţă de timpul petrecut printre creştini care au promis prea mult şi au gândit prea puţin şi, prin urmare, greşelile pe care le fac sunt pe un fond de sinceritate, nicidecum de falsitate.

Continuă lectura

Un strop de viață #212

Isus dă oricui se deschide înaintea Lui o viaţă plină de semnificaţie şi de împlinire. El transcende fiecare limită şi graniţă şi ne dă puterea să facem lucruri pe care nu am fi putut să le facem fără El. El este singurul care ne poate da viaţă înaintea morţii, dar şi viaţa de apoi. Fără El murim câte puţin în fiecare zi. Cu El ca Mântuitor al nostru devenim din ce în ce mai plini de viaţă.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #210

Isus a înviat din morţi pentru a frânge puterea morţii asupra oricui primeşte viaţa Lui. Isus a biruit moartea – fie că e vorba de sfârşitul vieţii sau de feluritele moduri în care înfruntăm moartea zilnic. În moartea visurilor noastre, a resurselor noastre financiare, a sănătăţii sau a relaţiilor. Isus poate să reînvie prin viaţa Lui orice aspect mort din noi. Aşadar, nu trebuie să ne simţim deznădăjduiţi.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #208

Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce.

Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.

Billy Graham, în Blessings of the Cross

Un strop de viață #206

Scena este foarte simplă, o vei recunoaşte cu siguranţă. O grădină cu măslini unduitori. Pământul acoperit de pietre mari. Un gard mic de piatră. O noapte întunecoasă. Vedeţi silueta aceea singuratică? Culcat la pământ. Cu faţa mânjită de noroi şi lacrimi. Cu pumnii zdrobind bulgări de pământ tare. Cu ochii măriţi de spaimă. Cu părul încâlcit cu sudoare sărată. Este acela sânge pe fruntea Lui?

Acela este Isus. Isus în grădina Gheţimani. Îl vedem pe Isus în agonie, încordare şi zbucium. Vedem un „om al durerii“. Vedem un om care se luptă cu teama, care tânjeşte după alinare.

Dumnezeu nu a fost niciodată mai uman ca în acea oră. Dumnezeu nu a fost niciodată mai aproape de noi ca atunci când trecea prin durere. Întruparea nu a fost niciodată mai deplină ca acolo, în grădină.

Max Lucado, în Blessings of the Cross