Suntem deosebit de entuziasmate de cartea pe care v-o aducem în atenție în acest episod, pentru că tratează o temă care ne interesează și ne frământă în mod personal de ceva timp, și anume raportul creștinului față de cultură.
Vom descoperi că, mai mult decât a afla care ar trebui să fie raportarea noastră „corectă” față de cultură în calitate de creștini, de fapt avem o chemare mai înaltă. Aceea de a fi noi înșine făuritori de cultură.
De ce atât de mulți creștini bine intenționați fac un pas spiritual înainte, iar apoi alții doi înapoi? De ce ne dorim mai mult din Dumnezeu în viața noastră, dar totuși ne simțim din ce în ce mai departe de El? Ce ne împiedică să creștem în această relație, despre care spunem că reprezintă principala noastră prioritate?
Fără să ne dăm seama, ne aclimatizăm treptat într-un mediu toxic, plin de influențe otrăvitoare. Pe măsură ce ne cicatrizăm și ne desensibilizăm față de ceea ce este corect și incorect, bine și rău, dătător de viață și secătuitor de viață, pierdem din vedere dragostea dintâi. Ne îndepărtăm de Dumnezeu pas cu pas.
La ce te gândești prima dată când auzi cuvântul „muncă”? Este o corvoadă care îți stârnește aversiune? Este o sursă de împlinire? Sau este o activitate nesfârșită care ți-a acaparat viața și te-a adus într-o stare de oboseală cronică?
Oricare ar fi răspunsul, credem că volumul pe care vi-l prezentăm astăzi poate să ne reconfigureze perspectiva asupra muncii. În cartea Orice faptă bună. Munca ta și lucrarea lui Dumnezeu de Timothy Keller, autorul ne arată cum excelența, integritatea, disciplina, creativitatea și pasiunea pe care le depunem la locul de muncă îi slujesc pe ceilalți și devine, pentru cei care muncesc așa, un act de închinare.
El ne ajută să răspundem la următoarele întrebări: De ce trebuie să muncim pentru a avea o viață împlinită? De ce este munca atât de des neroditoare, fără sens și dificilă? Cum putem depăși dificultățile și cum putem găsi satisfacție în munca noastră prin intermediul Evangheliei?
Tema determinismului, în special în mediul teist unde este folosit termenul de „predestinare” naște polemici pătimașe și tinde să polarizeze, fără ca discuția să ducă de fapt undeva. Credem, însă, că John Lennox este potrivit să abordeze acest subiect de pe poziția savantului, care cercetează, care nu se inflamează, care citează toate sursele în mod obiectiv și fără atac la persoană, care recunoaște cu smerenie când anume lucrurile nu pot și nu trebuie absolutizate – o smerenie venită tocmai de la cineva atât de documentat, înzestrat cu o inteligență sclipitoare, și care este pasionat, prin aceste daruri ale sale, să caute adevărul.
Așadar, cu calm și înțelepciune, ne dorim să lăsăm în urmă orice prejudecată și paradigmă omenească și să vedem ce are de spus cu adevărat Biblia despre subiect, dar și John Lennox, în cartea Destinat pentru a crede?, o carte al cărui titlu este de fapt o întrebare.
CARTEA E O VIAȚĂ 