V-a fost vreodată teamă că veţi primi de la cei apropiaţi întrebări legate de credinţa voastră la care nu veţi şti să răspundeţi?
Poate vă e teamă să vă puneţi chiar voi înşivă astfel de întrebări, referitoare la suferinţă, iad sau moralitate.
Indiferent dacă sunteţi sau nu în această situaţie, cartea de astăzi, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri) de Mark Mittelberg, este pentru voi.
Haideți să fim sinceri, scrie Mark Mittelberg în introducere. Adevărul este că mulţi dintre noi nu sunt gata. Când ne priveşte cineva în ochi şi ne pune în mod sincer o întrebare spirituală provocatoare, cum ar fi „De ce crezi în Biblie?“, „Cum poţi crede că Dumnezeu este bun, când îngăduie să se întâmple lucruri îngrozitoare?“, „De ce m-aş alătura unei biserici pline de ipocriţi?“ sau „De ce sunt creştinii împotriva homosexualilor?“, cei mai mulţi dintre noi nu ştiu cum să răspundă.
De ce sunt, însă, importante, astfel de întrebări? Când primesc răspuns, acestea pot descoperi cuiva adevărul şi lumina, ajutând acea persoană să se deschidă faţă de viaţa spirituală. Când rămân fără răspuns, aceleaşi întrebări pot duce la îndoială, la frustrare şi, în cele din urmă, la îndepărtarea de Dumnezeu.
Primele două capitole ale cărţii răspund la întrebări precum „Ce vă face să fiţi atât de siguri că Dumnezeu există, mai ales când nu-L puteţi vedea, auzi sau atinge?“ sau „Nu L-a scos evoluţia pe Dumnezeu din ecuaţie? De ce ne-am baza pe religie într-o epocă a ştiinţei şi a cunoaşterii?“
De obicei, oamenii care pun la îndoială existenţa lui Dumnezeu ne pot spune povestea care i-a făcut să adopte această atitudine. Este important să le puneţi întrebări şi să ascultaţi în mod respectuos ceea ce vă relatează, chiar dacă, probabil, nu veţi fi de acord cu tot ce vă spun ei. De altfel, şi Iacov 1:19 ne spune că orice om trebuie „să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie“. Faptul că îi ascultaţi înainte să vorbiţi le va arăta că vă pasă de ei şi vă va da dreptul să le împărtăşiţi ceea ce credeţi, la rândul vostru, ne asigură Mark Mittelberg.
Afirmaţia potrivit căreia ateii sunt nişte oameni furioşi pare aproape un clişeu. Însă, 
dacă prietenii voştri nu cred în Dumnezeu şi par a fi plini de mânie, întrebaţi-i care este cauza. În numeroase cazuri veţi descoperi că li s-a întâmplat cândva ceva rău, pentru care Îl învinovăţesc pe Dumnezeu, biserica sau un creştin. Ascultaţi-i cu empatie şi cu răbdare. Încuviinţaţi atunci când puteţi, dar încercaţi totodată să-i ajutaţi să înţeleagă că, o mare parte a celor săvârşite în numele lui Dumnezeu sau în cercurile religioase nu vine de la Domnul, ci reprezintă iniţiativa unor oameni şi a unor instituţii imperfecte. Ţineţi cont de faptul că s-ar putea să existe anumite probleme mai profunde, de natură personală, dincolo de subiectele abordate, probleme care îi împiedică pe oameni să creadă sau să-şi pună încrederea în Dumnezeu. S-ar putea ca aceste probleme să fie reprezentate de chestiuni care au de-a face cu modul de viaţă, cu anumite răni suferite, cu prejudecăţi sau cu înţelegerea greşită a modului în care gândesc creştinii sau a valorilor pe care le promovează. Rugaţi-vă pentru discernământ şi sensibilitate în ce priveşte descoperirea adevăratelor probleme, iar apoi abordaţi-le. Dacă vă daţi seama că prietenii voştri sunt mai interesaţi să găsească probleme biblice decât soluţii, ar putea fi util să le atrageţi atenţia asupra acestui aspect, întrebându-i dacă există vreun motiv pentru care speră că Biblia nu este adevărată. Uneori, eu îi întreb pe astfel de oameni: „Există în viaţa ta ceva ce te temi că va trebui să schimbi sau la care te temi că va trebui să renunţi, dacă Biblia se dovedeşte a fi ceea ce pretinde, şi anume, Cuvântul lui Dumnezeu?“, spune Mark Mittelberg. Întrebarea aceasta are un caracter profund personal, aşa că ar trebui pusă cu grijă, în cadrul unor discuţii purtate între patru ochi, însoţită de rugăciunea ca prietenii voştri să fie deschişi cu voi şi sinceri cu ei înşişi.
Capitolul 3 al cărţii Întrebări de care se tem creştinii de Mark Mittelberg răspunde la întrebarea De ce să avem încredere în Biblie, o carte plină de mituri, contradicţii şi greşeli?. Una dintre obiecţiile aduse este aceea că Biblia, la fel ca orice altă carte sfântă, conţine o anumită măsură de adevăr şi de erori. Multe învăţături sunt comune tuturor religiilor. Însă Biblia diferă radical de alte „cărţi sfinte“. Potrivit lui Isus, niciunul dintre adevărurile din alte credinţe nu duce la mântuire, oricât de folositor ar fi el.
Biblia nu se mărgineşte la a da sfaturi bune: ea ne învaţă despre Mântuitorul lumii, despre nevoia de a ne bizui pe neprihănirea Lui, nu pe cea proprie. Ne frânge mândria şi ne aminteşte că nu suntem cu nimic mai buni decât orice alt om care trăieşte pe planetă. Tot Biblia ne spune că nu ne putem mântui singuri; prin urmare, trebuie să acceptăm planul de răscumpărare al lui Dumnezeu, renunţând să ticluim unul propriu.
Ca ucenici ai lui Isus, nu trebuie să daţi înapoi şi să vă faceţi mici în faţa întrebărilor despre Biblie pe care vi le pun prietenii voştri. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a afirmat că ea este adevărată, iar Scriptura s-a dovedit astfel în nenumărate rânduri. Aproape toţi paşii înainte pe care i-a făcut civilizaţia occidentală, de exemplu, s-au datorat faptului că oamenii au citit şi au crezut mesajul Bibliei. Influenţa ei pozitivă este de neegalat în istoria omenirii.
O serie de mari mişcări sociale, precum cea aboliţionistă, a drepturilor omului, a drepturilor femeii, cea care a promovat sanctitatea vieţii, grija faţă de cei lipsiţi, domnia legii în locul tiraniei dictatoriale, toate au fost iniţiate de oameni înrădăcinaţi în învăţătura biblică. Apoi, există milioane, ba chiar miliarde de istorisiri despre transformarea vieţii unor oameni care au acceptat adevărul Scripturii. Sunt convins că, şi pe parcursul umblării voastre cu Dumnezeu, Biblia s-a dovedit adevărată în nenumărate rânduri, ne încurajează Mark Mittelberg.
La prima privire, unele întrebări vă pot părea de-a dreptul intimidante. Însă nu uitaţi că oamenii au citit şi au criticat Biblia de veacuri întregi. Este improbabil ca prietenii voştri să fie primii care ridică o anumită întrebare. Prin urmare, fără îndoială că informaţia de care aveţi nevoie există; cu puţin efort, o veţi găsi.
Mulţi oameni au diverse teorii privitoare la cine a fost Isus şi la învăţătura Lui, însă nu au studiat niciodată ei înşişi aceste subiecte. Părerile lor se bazează adesea pe informaţii pe care le-au auzit, provenind inclusiv din surse precum romanele, emisiunile televizate sau filmele. Ar trebui să le ascultăm perspectiva, ţinând cont de faptul că multe dintre aceste păreri sunt adânc înrădăcinate, însă este important să îi îndemnăm, totodată, să îţi rezerve timp să cerceteze singuri aceste chestiuni. Cel mai bun loc de unde pot începe este Noul Testament însuşi, prin citirea celor patru Evanghelii, în care este consemnată învăţătura pe care a dat-o cu adevărat Isus oamenilor. Apelul pe care îl fac eu mereu în privinţa aceasta este următorul: „Lăsaţi-L pe Isus să vorbească singur“, spune Mark Mittelberg, autorul cărţii Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri).
„Cum ar putea îngădui un Dumnezeu bun atâta rău, durere şi suferinţă? Oare nu îi pasă de toate acestea? De ce mi s-a întâmplat una ca asta?“ Acestea sunt cu siguranţă în topul întrebărilor de care se tem creştinii.
Când abordaţi subiectul acesta, prima mea sugestie este să ţineţi cont de faptul că, atunci când prietenii voştri au parte de diferite dureri, probabil că nu caută atât de mult o explicaţie cât empatie, preocupare sinceră şi o expresie tangibilă a iubirii, spune Mittelberg.
Este important să înţelegem, de asemenea, că răul nu a fost creat sau cauzat de Dumnezeu; cauza din spatele celor mai multe suferinţe este de natură omenească. Trăim într-o lume căzută, însă Dumnezeu va judeca în cele din urmă răul. Dumnezeu Însuşi a coborât în această lume căzută şi a suferit. De asemenea, El poate face ca răul să fie urmat de un rezultat bun. Cum? Dumnezeu poate folosi durerea pentru a ne adânci caracterul, pentru a ne modela pe noi, transformându-ne în fii şi fiice ale Lui. El poate folosi durerea pentru a ne oferi o perspectivă mai spirituală, una veşnică şi pentru a ne îndrepta spre Dumnezeu.
Este important să ne ajutăm prietenii să vadă că Isus Însuşi ne-a prevenit că în lume vom avea necazuri. Creştinismul se dovedeşte, aşadar, o credinţă înrădăcinată în realitate, care spune adevărul despre lumea în care trăim.
Printre întrebările de care se tem creştinii se numără şi cele legate de moralitate, precum De ce condamnă creştinii atât de vehement avortul? De ce nu am voie să hotărăsc ce vreau cu privire la trupul meu? sau De ce condamnaţi homosexualitatea când este clar că Dumnezeu i-a creat pe homosexuali şi că El îi iubeşte pe toţi oamenii în egală măsură?
Nu uitaţi care este scopul principal, atât al lui Isus, cât şi al nostru: acela de a aduce oamenii la credinţa în El, pentru ca ei să poată primi mântuirea şi viaţa pe care o pot descoperi în Evanghelia Sa. Odată ce ajung să-L cunoască pe El, iar Duhul Sfânt locuieşte în ei şi îi umple de putere, atunci El îi poate conduce spre o claritate doctrinară mai mare, precum şi spre o viaţă de puritate. Nu trebuie să ignorăm sau să scuzăm păcatul. În acelaşi timp, trebuie să avem o perspectivă corectă asupra lui. Epistola către Romani ne spune că, pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. El îi îndreptăţeşte pe cei păcătoşi, nu pe cei care cred că se descurcă bine fără El.
Dar cum pot avea încredere în creştinism când atât de mulţi creştini sunt ipocriţi?, se întreabă mulţi oameni.
Ruth Bell Graham, soţia lui Billy Graham, povestea că Pashi, un tânăr student din India, îi spusese odată: „ Noi, cei din India, am vrea să credem în Cristos, dar nu am văzut încă niciun creştin care să fie ca El“. Ruth Graham l-a consultat pe dr. Akbar Abdul-Haqq în legătură cu răspunsul potrivit la întrebarea lui Pashi, iar acesta i-a zis hotărât: „E cât se poate de simplu. Eu i-aş spune astfel: Eu nu îţi ofer creştini, ci pe Cristos.“
Într-adevăr, primul aspect care trebuie luat în calcul când vorbim despre validitatea creştinismului nu sunt urmaşii lui Isus, ci Isus Însuşi şi ceea ce oferă El celor care-L urmează. Adevăraţii ucenici ai lui Cristos înţeleg că sunt încă în procesul modelării. Ei se angajează în lupta zilnică împotriva păcatului, se bucură de victorii, dar îşi recunosc alunecările şi înfrângerile, iar în tot acest timp învaţă să dea dovadă de transparenţa descrisă de Isus în Ioan 3:21: „Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.“
Aşadar, în realitate, n-ar trebui să ne surprindă deloc faptul că cei ce se declară creştini nu sunt în stare să se ridice la înălţimea standardelor pe care se străduiesc să le atingă, fiindcă nimeni nu poate. Însă iată care este distincţia importantă în privinţa aceasta: este una să recunoaştem că nu ne-am atins ţinta şi cu totul alta să negăm din răsputeri lupta pe care o ducem sau să ne prefacem că deja câştigăm, când nu este aşa. În aceasta constă distincţia dintre un păcătos sincer, care se luptă să devină tot mai asemănător lui Dumnezeu, şi un ipocrit care refuză să mărturisească adevărul şi să-şi recunoască slăbiciunile, arată Mittelberg.
De fapt, când vine vorba despre împărtăşirea credinţei noastre cu alţii, mi-a plăcut întotdeauna smerenia şi realismul descrierii care spune: „Nu suntem decât nişte cerşetori care spun altor cerşetori unde pot găsi pâine“. Noi nu suntem mai isteţi ca alţii, nici mai buni decât ei şi nici mai vrednici decât ceilalţi oameni, ci suntem doar binecuvântaţi că am găsit ceea ce avem în Cristos şi suntem privilegiaţi să avem ocazia de a împărtăşi toate acestea altora. Din punctul meu de vedere, acesta este modul biblic de a începe evanghelizarea, continuă Mittelberg.
În concluzie, mergeţi înainte cu încredere şi fără zăbavă, ştiind că timpul rămas este scurt şi că informaţiile pe care le aveţi sunt dătătoare de viaţă. Încercaţi să răspundeţi cât mai degrabă întrebărilor, pentru a vă întoarce apoi la mesajul central al Evangheliei, în care se găseşte adevăratul potenţial pentru schimbarea vieţii.
Aşa se încheie cartea lui Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri). După cum v-aţi putut da seama deja, este o carte care tratează şi problema atitudinii noastre faţă de oamenii care ne pun astfel de întrebări. Poate răspunsurile la întrebările lor pot fi aflate din mai multe surse, însă este atât de important modul în care le prezentăm mesajul lui Dumnezeu. Fiecare capitol prezintă şi răspunsul la întrebare, dar şi sugestii privitoare la abordarea subiectului, iar aceasta mi-a atras în mod deosebit atenţia. Cartea este scrisă într-un stil clar și ușor de urmărit, și conține secțiuni recapitulative, pentru a face ideile principale mai ușor de reținut, așa că v-o recomandăm cu căldură.
Puteți, de asemenea, asculta episodul în întregime aici:
CARTEA E O VIAȚĂ 