Acest articol face parte din seria Cum să crești un cititor.
Folosindu-ne din nou de Manualul lecturii cu voce tare creat de Jim Trelease și completat de Cyndi Giorgis și de cartea The Read-Aloud Family de Sarah Mackenzie, dar și de exemple din propria mea experiență, astăzi vom vedea care sunt primele cărți pe care să li le oferim bebelușilor și cele pe care să li le citim cu voce tare copiilor până în 3 ani.
Selecția pentru primul an de viață trebuie să cuprindă cărți care stimulează văzul și auzul copilului, cu imagini colorate și sunete interesante, asupra cărora el să-și poată concentra atenția cu ușurință, scriu Trelease și Giorgis.
Specificul acestei vârste este dragostea lor pentru repetiție. Vei descoperi că copilul tău nu se plictisește de aceleași povești la fel de repede ca tine, scrie Sarah Mackenzie.
Copiii mici învață prin repetiție, așadar faptul că cer aceeași carte face parte din dezvoltarea lor, în acest fel are loc învățarea limbii și a structurii poveștilor. Procesul se numește imersiune. Auzirea aceleiași povești de nenumărate ori e parte a acestui proces de imersiune. Repetiția modifică și creierul pentru că, atunci când copilul aude și exersează un cuvânt, un concept sau o abilitate, căile neurale dintre celulele creierului devin mai puternice și se permanentizează, arată Jim Trelease.
Chiar dacă copilașul tău este ocupat să se joace cu jucăriile sale, se uită în gol, gângurește sau pare neinteresat, limbajul care îi pătrunde în urechi tot are un impact pozitiv.
Orice interval de timp petrecut citindu-i unui copil de până în trei ani este un timp câștigat. Citindu-i acele cărți simple din nou și din nou (și din nou), îi oferi copilului tău un avans extraordinar și o legătură frumoasă cu cărțile, și – nu mai puțin important – o legătură specială cu tine.
La vârsta de 4 luni bebelușul este deja treaz perioade mai lungi de timp și mai alert, dar este încă un ascultător pasiv. Îl vor atrage însă culorile vii și constrastul alb-negru, sunetele clar diferențiate, orice fel de foșnete, chițăieli și texturile diferite.
De aceea, primele cărți recomandate sunt cărțile textile, senzoriale, cărțile cu imagini alb-negru (găsiți câteva la Litera și în colecția Prin ochi de bebe) și cărțile sonore.
Acum există în limba română și/sau în România mult mai multe cărți dedicate bebelușilor decât erau pe vremea când s-a născut Mihai. Cu toate acestea, am avut și noi câteva cărți textile foarte frumoase pe care le-a tot molfăit și zmotocit, precum și una muzicală din plastic pe care îi plăcea să o „activeze”.
Am profitat însă de etapa „pasivă” să-i citim și din cărți ca Apolodor (fiind în versuri) sau Elefantul Elmer de David McKee (care a devenit una dintre preferatele lui mai târziu, după vârsta de 1 an).
La 6 luni, copilul e mai interesat să atingă și să prindă cartea ca s-o ronțăie. Numai eu știu câte cărți „a distrus” Mihai în acest mod (de aceea nici nu mai avem Omida mâncăcioasă :)) ), așadar sunt recomandate cărțile cartonate, plastifiate (cum sunt cele din colecțiile Larousse de la Rao, care chiar nu se rup și pot fi și șterse dacă se murdăresc), din burete sau cauciuc (pentru baie).
Din punct de vedere al conținutului primelor cărți „de citit” (după cele doar de „gustat”), pe lângă aspectele menționate mai sus legate de grafică, se recomandă cărțile ilustrate și fără text, cărți care sunt previzibile și cărțile în versuri cu rimă.
Prima etapă a achiziției limbajului este „etichetarea mediului”, de aceea le citim bebelușilor cărți cu ilustrații și cuvinte care să le construiască vocabularul de bază, cum ar fi Primele 100 de cuvinte, pe care am avut-o și noi. Ideal ar fi ca acestea să conțină fotografii ale obiectelor reale pentru a face ușor corespondența cu realitatea. Chiar dacă par plictisitoare de citit (pentru că nu conțin o poveste), ele sunt esențiale la început când intervalul de atenție nu este mare, dar gradul de absorbție a limbajului este.
Dintre cărțile ilustrate și fără text (de la vârsta de 1 an) țin să menționez seria Hoinari prin anotimpuri (Primăvara, Vara, Toamna și Iarna) de Rotraut Susanne Berner, despre care am mai scris pe larg aici. Noi le-am împrumutat mereu de la biblioteca de cartier.
Prima lui carte preferată, care din păcate nu se mai găsește, a fost o carte în engleză, Peek-a-Boo Baby (seria Amazing Baby) de Emma Dodd. Eu am cumpărat-o de la un târg de carte și a fost prima care l-a atras cu adevărat când avea vreo 7-8 luni și pe care a „studiat-o” îndelung. O carte cartonată, cu clapete și oglindă la final, despre senzațiile bebelușilor, despre care am scris pe larg aici.
Alte cărți pe care i le citeam regulat când era bebeluș și imediat după ce a împlinit un an au fost Omida mâncăcioasă de Eric Carle, Ghici cât de mult te iubesc de Sam McBratney și Anita Jeram (în engleză), Te iubesc până la Lună și la Stele de Tim Warnes (pe care noi am avut-o în engleză în format cartonat), Elefantul Elmer de David McKee și Pippa și Pelle de Daniela Drescher (și oricare alta din această serie, care, iarăși, din păcate, nu se mai găsește).
Înainte de vârsta de doi ani, este mai bine să i se citească copilului o selecție mai mică de cărți de mai multe ori, decât o colecție vastă și doar arareori, recomandă specialiștii.
În plus, nu uitați de legătura fizică extraordinară care se creează în timp ce vă țineți în brațe copilul și îi citiți. Pentru a vă asigura că nu transmiteți niciodată mesajul că, de fapt, cartea e mai importantă decât copilul, mențineți contactul pielii voastre cu pielea lui pe cât de mult posibil, atingându-l, mângâindu-l și îmbrățișându-l pe copil în timp ce îi citiți. Împreună cu un dialog normal părinte-copil, toate acestea îi întăresc copilului sentimentul că este iubit.
Copiii devin cititori în poala părinților lor.
Emilie Buchwald
De pe la 1 an și jumătate am adăugat în repertoriul nostru cărțile muzicale, care îi plac până în ziua de azi. Prima pe care a avut-o a fost una cu cântece de leagăn de la Usborne, pe care i-a luat-o Nana (mama mea), pe care și-o punea deseori să cânte până adormea la prânz.
Mai târziu le-am descoperit la Institutul francez pe cele cu Paco de Magali Le Huche, dintre care s-au tradus destule deja și în limba română. Sunt minunate!
Tot de pe la 1 an și jumătate-2 ani am citit Noapte bună, Lună! de Margaret Wise Brown, Noapte bună, noapte bună, șantier sub clar de lună! de Sherri Duskey Rinker și Tom Lichtenheld (hit instant, citit mai mult cu tati!), Fantasticele cărți zburătoare ale dlui Morris Lessmore de William Joyce, Pom Pom cel morocănos de Sophy Henn și primele cărți din seria cu Familia Șoricel, O casă nouă pentru familia Șoricel/ Micul dejun cu familia Șoricel/ O zi de iarnă cu familia Șoricel de Kazuo Iwamura.
După 2 ani și jumătate au avut succes și Citește-i iepurașului tău de Rosemary Wells (luată de la primul Bookfest la care l-am dus și pe el!), Ziua în care a nins de Ezra Jack Keats, Incredibilul băiețel mâncător de cărți de Oliver Jeffers, Înțepenit de Oliver Jeffers, Copilul din cărți de Oliver Jeffers, Este o carte de Lane Smith.
Din jurul vârstei de 3 ani l-au încântat foarte mult și Art și Max de David Wiesner (o știa pe de rost!), Cu toții au văzut o pisică de Brendan Wenzel, seria Ernest și Celestine de Gabrielle Vincent, Între cer și mare și Grădinarul nopții de Frații Fan (împrumutate de la bibliotecă) și Pete Motanul. Ador tenișii albi de Eric Litwin și James Dean (tot de la bibliotecă).
Alte cărți recomandate de autorii volumelor menționate mai sus (pe care noi nu i le-am citit sau care la noi n-au avut succes, dar poate au la voi):
Dragă grădină zoologică de Rod Campbell (am avut-o în română, dar nu prea l-a atras; de ziua lui la 6 ani și-a dorit-o pe cea în engleză, la set cu un leu, văzută în Cărturești, pe care am citit-o la fel de puțin, dar încă insistă să o păstrăm… Poate ar trebui să o mai scot de la cutie, cine știe?)
Ursule brun, ursule brun, tu ce vezi? de Bill Martin Jr. și Eric Carle
Mergem la vânătoare de urși de Michael Rosen și Helen Oxenbury (recomandată și de Mariana Dinu, noi n-am apucat să o încercăm, nu m-a atras pe mine :)))
Gruffalo, Melcul și balena de Julia Donaldson și Axel Scheffler (deși știu că e foarte apreciată această autoare, iarăși pe mine nu m-a atras stilul ei și nici poveștile în sine și de aceea nu și-au făcut loc la noi în bibliotecă)
Dacă-i dai un fursec unui șoricel de Laura Numeroff și Felicia Bond (nu exista în română când era Mihai mai mic, tocmai am împrumutat-o de la bibliotecă în engleză și sunt curioasă să-i văd reacția)
Șșș! Avem un plan de Chris Haughton (pe mine țin minte că m-a amuzat când am citit-o la un târg de carte, dar aveam alte priorități pe listă atunci, așa că nu am mai ajuns să o cumpăr)
Martin nu poate să doarmă de Karma Wilson și Jane Chapman
Lama Lama, e vremea să împarți, Lama Lama dor de mama, Lama Lama în pijama, Lama Lama și bunicii de Anna Dewdsey (Mihai le-a descoperit în librării acum de când știe să citească și îi plac, dar pe mine nu m-a atras prima când a apărut, așa că nu i-am făcut cunoștință cu ele)
Suntem într-o carte de Mo Willems (iarăși o descoperire mai târzie la noi, deși pe aceasta am mai avut-o, dar cred că era totuși prea mic încă să o guste atunci când i-am oferit-o eu; acum le-a citit de la bibliotecă și pe aceasta și pe restul de Mo Willems apărute în română, cum ar fi Nu lăsa porumbelul la volan!, și i se par amuzante)
Atinge copacul fermecat de Christie Matheson
Iepurașul care voia să fugă de-acasă de Margaret Wise Brown
Milioane de pisici de Wanda Gág
În final, aș vrea să menționez și primele repovestiri biblice pe care i le-am citit lui Mihai, și anume, Biblia piticilor (o altă recomandare din partea Marianei Dinu!) și Povestiri biblice pentru cei mici de Louie Stowell. Acum există mult mai multe opțiuni în limba română pentru copiii sub trei ani, pe vremea aceea am comandat câteva în engleză, dar după cum se vede, nu au avut același impact ca cele în română.
Țin să menționez din nou seria Baby Believer, deși nu este tradusă în limba română, pentru că este o resursă minunată de care eu m-am folosit când avea el în jur de 4-5 ani (deși ea este concepută în original pentru copii de până în 4 ani) pentru a memora versete și a învăța despre concepte din doctrina creștină. Am scris pe larg despre ele aici, în curând va mai apărea una dedicată culorilor, pe baza Psalmului 23. Sunt niște minunății! (Chiar dacă el zice că nu-i plac, fiindcă sunt în engleză, eu cred că sunt o resursă utilă pe termen lung, la care vom mai reveni când va mai fi receptiv.)
Nu este niciodată prea târziu să începi lectura cu voce tare. Oriunde ești, oricare ar fi vârsta copiilor tăi, astăzi este cea mai bună zi în care să începi să le citești copiilor tăi.
Sarah Mackenzie
PS: Puteți citi descrieri mai detaliate ale cărților îndrăgite de noi de când era Mihai bebeluș și până la 3 ani aici, aici și aici.
CARTEA E O VIAȚĂ 