Oameni ai cărții #11 – Povești fantastice care m-au învățat să sper


„Sau căutarea unui tip bun de magie”

În cele ce urmează veți descoperi câteva explicații și o selecție din lista de povești fantastice recomandate de Sarah Clarkson, iar, la final, propria mea listă.

C.S. Lewis și-a formulat credința profundă în creștinism printr-o serie de povești fantastice pline de farmece, vrăjitoare și magie. Lipsa lui de îngrijorare cu privire la acest aspect se baza cel puțin în parte pe convingerea sa că există o diferență între magia bazată pe incantație și cea realizată prin invocație. Incantația presupune rostirea vrăjilor, ceva ce este prezent în multe dintre romanele fantastice din această listă. Aceasta este prezentarea magiei ca un element dintr-o altă lume fantastică (nu în lumea reală). Ca electricitatea, magia este o forță neutră care poate fi folosită pentru bine sau rău. Magia prin invocație este foarte diferită; este o putere dobândită prin chemarea unei persoane sau a unei puteri spirituale și este acel gen de magie pe care o asociem cu ocultismul.

Deși este întotdeauna nevoie de discernământ și lumile magice nu trebuie niciodată tratate cu ușurătate, această definiție ar putea să te ajute să identifici magia sănătoasă și cea dăunătoare în cărțile fantastice pe care le citești.


Povești fantastice care m-au învățat să sper – Sarah Clarkson

Jonathan Strange & Mr. Norrell de Susanna Clarke

Cronicile din Narnia de C.S. Lewisam scris deja aici și aici

Seria Harry Potter de J.K. Rowling:

Nu am citit seria Harry Potter până nu am devenit adult și locuiam pe timpul unei veri într-o casă de găzduire catolică în Cambridge (e o poveste foarte lungă). În ziua când s-a lansat a șaptea carte, mă plimbam pe străzile din Cambridge și jumătate dintre cei care se plimbau alături de mine aveau câte o copie a cărții și când m-am întors la locul de găzduire în seara aceea le-am găsit pe trei dintre călugărițele rezidente pe canapea, fiecare cu câte o copie a ei. M-am hotărât atunci și acolo că era momentul să descopăr ce era cu toată nebunia asta legată de Harry Potter. Astfel, în seara următoare, în grădina acoperită de iederă, m-am așezat în penumbră și am descoperit (alături de o întreagă generație) o serie de romane concentrate în jurul temei puterii răscumpărătoare a iubirii de a înfrunta moartea și de a birui răul. Aceasta este povestea complexă și plină de aventuri a orfanului Harry, „băiatul care a trăit”, și a modului în care își găsește locul în lumea vrăjitorilor, povestea lui ca fiu al unor părinți care au murit în lupta lor împotriva răului Cap-de-Mort, și despre propriul blestem de a fi eroul care trebuie să conducă bătălia în zilele lui. Alături de șoarecele de bibliotecă Hermione și de loialul (și neîndemânaticul) Ron, călăuzit de înțeleptul, efervescentul și enigmaticul director Dumbledore, Harry își descoperă identitatea ca cel ales care trebuie să îl învingă pe Cap-de-Mort, nu prin putere, ci prin iubire.

Unii cititori creștini au fost alarmați cu privire la elementul magic din Harry Potter în zilele de început ale publicării sale, temându-se că folosirea farmecelor și a baghetelor îi va face pe copii să se intereseze de vrăjitorie. Dar mulți recunosc acum temele profund creștine ale cărții, iar Rowling însăși a fost onestă cu privire la „paralelele religioase” și imaginile creștine din cărțile sale – povești pe care le-a scris, în parte, ca să facă față morții mamei sale. Mi-am scris parte din proiectul meu final la Oxford despre aspectele teologice ale seriei pentru că cred că unul dintre pasajele definitorii descrie în mod profund o dragoste care nu poate fi înrădăcinată decât în imaginea lui Hristos. Apare în prima carte, Harry Potter și piatra filozofală, când Harry este recunoscut în comunitatea vrăjitorilor drept singura persoană cunoscută care a supraviețuit îngrozitorului și interzisului „blestem de ucidere”, cu câteva momente după ce mama sa a murit protejându-l. Bebelușul Harry a supraviețuit spre uimirea tuturor, și Dumbledore este cel care îi explică lui Harry că sacrificiul mamei sale pentru el este cel care și-a lăsat amprenta asupra lui. „Să fi fost iubit atât de mult”, explică Dumbledore, „îți oferă o anumită protecție pentru totdeauna.” (vezi și episodul din seria SĂ CITIM!, pentru experiența mea; de asemenea, am scris despre asta și aici)

Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien – mai multe aici (Sarah Clarkson) și aici (eu), dar și aici (Irina Enache)


Povești fantastice care m-au marcat – Irina Trancă

Pentru a nu mă repeta, am ales să nu mai includ în această listă cărți sau serii la care am făcut deja referire (de mai multe ori chiar) în această rubrică și să menționez câteva volume pe care le-am citit mai demult sau mai recent și care cred că oferă povești fantastice excepționale, atât prin lumea creată, cât și prin mesajul transmis.

Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara Oglinzii de Lewis Carroll – Pentru că n-am avut până acum ocazia să scriu despre încă două dintre cărțile mele preferate și pentru că cred că aceasta este lista perfectă în care să le includ. Le-am citit integral (și în original) pentru prima dată în facultate, și cred că a fost momentul perfect în care să le citesc, pentru că filologul din mine a fost cucerit instant de jocurile de cuvinte și de dialogurile amuzante și absurde care iau naștere tocmai din folosirea într-un anume fel a limbajului. Probabil că îți trebuie o anumită afinitate în acest sens și o deschidere către lipsa unei povești cu vreo „morală” sau intrigă sau „mesaj”. Sunt niște cărți pe care le citești pentru plăcerea limbii și ca să te amuzi și poate că dacă nu le înțelegi umorul, nu le vei gusta (pe soțul meu nu l-am convins nici până în ziua de azi să le mai dea o șansă…). De aceea, după părerea mea, cel mai bine le citiți în original, iar dacă nu, musai în traducerea Antoanetei Ralian, traducere de altfel consacrată în limba română. Editura Humanitas a pus la dispoziție gratuit în biblioteca virtuală ediția Alice în Țara Minunilor, cu ilustrațiile originale ale lui John Tenniel.

Povestea fără sfârșit de Michael Ende – Un clasic al literaturii pentru copii, dar nu numai, această poveste în poveste rămâne cu tine multă vreme după ce ai citit-o. Eu am citit-o foarte demult, dar țin minte cât de palpitantă și de profundă este. Bastian descoperă într-un anticariat o carte deosebită și, începând să o citească, ajunge părtaș poveștii din ea, intrând astfel pe tărâmul Fantázia, pe care se va dovedi că trebuie să-l salveze. O poveste în poveste despre puterea imaginației și nevoia existenței sale și despre aflarea propriei identități.

Val și Cetatea Sufletelor de Ana Alfianu – o carte care mie mi-a amintit de prima carte din listă, prin călătoria inițiatică a personajului principal, Val, un băiat de 10 ani, care caută, alături de o țestoasă zburătoare pe nume Malila, Cetatea Sufletelor, locul în care i s-a spus că îl poate găsi pe bunicul său, care a murit. O foarte frumoasă poveste plină de sensibilitate și înțelepciune.

Prințesa și goblinii de George MacDonald – o altă carte clasică, lăudată de C.S. Lewis, despre prințesa Irene și Curdie, băiatul-miner, care se luptă să scape de goblinii care vor să pună stăpânire pe regatul prințesei. Această poveste ilustrează foarte bine conceptul de credinţă, dar şi greutatea susţinerii ei şi a convingerii altora că obiectul credinţei noastre este real atunci când nici noi, nici ei nu-l (mai) pot vedea.

Fabuloasa poveste a lui Joshua Perle de Timothée de Fombelle, dar și Tobie Lolness. Viața la înălțime (care nu se mai găsește decât rar sau la bibliotecă) și Tobie Lolness – Les yeux d’Elisha (volumul 2, care nu s-a tradus nici până în ziua de azi) de același autor. Acestea sunt genul de povești din a căror atmosferă cu greu m-am desprins. Sunt extraordinar de frumos scrise și sunt genul acela de povești care îți pătrund până în miezul sufletului și care devin parte din tine, pe care vrei să le împărtășești cu cei dragi pentru că vrei să fie și ei părtași la ce ai descoperit tu.

Pe prima am citit-o în primul concediu după ce am devenit mamă, când Mihai avea doar 8 luni și jumătate. Soțul meu a citit-o mai întâi, și m-am bucurat că a făcut-o, pentru că, așa cum am zis, aș fi vrut oricum să împărtășim experiența aceasta. Foarte puține povești au avut puterea, în experiența mea, de a mă absorbi în acest fel în universul lor, astfel încât cu greu să revin la lumea reală.

Joshua Perle este un prinț dintr-un tărâm al zânelor, care ajunge să fie exilat de un dușman în lumea noastră, în Franța Celui de-Al Doilea Război Mondial, departe de iubita sa, Olia, o zână. Romanul urmărește periplul lor în încercarea de a se regăsi, ea încercând să ajungă în lumea oamenilor, el căutând să se reîntoarcă în lumea lui; o poveste de dragoste dulce-amăruie, o poveste de aventuri, dar și o meditație asupra naturii realității și a măsurii în care suntem dispuși să credem/acceptăm că există o altă lume în afara lumii noastre.

În Tobie Lolness Timothée de Fombelle creează un popor miniatural, ai cărui membri au doar câțiva milimetri, al cărui univers este un stejar. Tatăl lui Tobie a făcut o descoperire din cauza căreia va fi arestat și închis, iar Tobie va duce o viață de fugar până la sfârșitul celui de-al doilea volum. Multe teme se întrepătrund în aceste romane, apartenența, familia, iubirea, corupția, industrializarea, discriminarea, pe măsură ce Tobie descoperă că Stejarul și Oamenii Copacului nu sunt tot universul existent, ci doar o mică parte dintr-un univers mult mai vast.


Oameni ai cărții este o serie de citate și liste de lectură din și inspirate de cartea Book Girl de Sarah Clarkson.

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile mele, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s