Datorită lui Isus, avem asigurarea că orice ne tulbură pe noi, pe Dumnezeu Îl tulbură și mai mult. Oricât am fi de îndurerați noi, Dumnezeu este și mai îndurerat. Și orice am tânji noi să avem, Dumnezeu tânjește și mai mult.
Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?
Fie ca prezența iubitului Domn să vă înconjoare și să vă satisfacă din ce în ce mai mult. Într-un mod minunat El poate să umple (nu închide) rănile dragostei, făcând-o pe fiecare un receptacul pentru El:
Isus al tău poate plăti
Din plinătatea Lui tot ceea ce El ia.
Episcopul Moule, citat de Amy Carmichael, Trandafir din măceș
Sunt creștin datorită acelei clipe când, pe cruce, Isus a băut până la fund cupa amărăciunii omenești și a strigat: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Ceea ce vreau să subliniez nu sunt cuvintele, ci faptul că a simțit părăsirea umană în forma sa extremă; vreau să spun că Dumnezeu este cu noi, nu dincolo de noi. Sunt creștin deoarece înțeleg că acel moment al suferinței lui Cristos are o semnificație pentru viața mea, și semnificația lui este că natura absolut solitară și singulară a suferinței omenești extreme este o iluzie. Nu sugerez că vor coborî îngerii din cer ca să te slujească atunci când vei muri. Ideea pe care vreau s-o evidențiez este că suferința lui Cristos face ca mila omenească supremă – chiar pănă la sacrificiul final – să fie posibilă. Iubirea omenească poate să ajungă chiar și în moarte, dar nu și dacă ea este doar iubire omenească.
Christian Winman, My Bright Abyss, citat de Philip Yancey în Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?
Acest cuvânt, „Însuflețește-mă, Doamne”, poartă două șuvoaie de apă vie. Ne bucurăm, într-un anumit sens, de viață? Atunci, Doamne, menține ceea ce ai dat. Suntem mohorâți, morți? Atunci, Doamne, fă-ne să trăim, așa cum obișnuiești să faci cu cei care iubesc numele Tău – „potrivit obiceiului”.
Amy Carmichael, Trandafir din măceș
De la Isus am învățat că Dumnezeu este de partea celui care suferă. Dumnezeu a intrat în drama istoriei omenești ca unul dintre personajele ei, nu aratându-Și puterea nelimitată, ci în modul cel mai intim și mai vulnerabil cu putință. La o scară redusă, de la persoană la persoană, Isus a întâlnit tipuri de suferință care ne sunt atât de familiare. Și cum a reacționat El? Evitând teoriile filosofice și lecțiile de teologie. S-a apropiat de cel aflat în suferință cu vindecare și compasiune. A iertat păcate, a vindecat boli, a izgonit răul și chiar a biruit moartea. Din scurta Lui viață pe pământ dobândim nu numai o privire luminoasă și strălucitoare în viitor, ci și un exemplu clar al modului în care, ca urmași ai Lui, trebuie să răspundem celor îndurerați.
Philip Yancey, Întrebarea care nu dispare niciodată: De ce?
CARTEA E O VIAȚĂ 