Citate

Un strop de viață #521


Studiul caracteristic creștinului este Dumnezeirea. Cea mai avansată știință, cea mai elevată speculație, cea mai grandioasă filozofie care ar putea captiva atenția unui copil al lui Dumnezeu este Numele, natura, Persoana, faptele și existența Dumnezeului minunat pe care-L numește Tatăl său. Există în contemplarea divinității ceva extrem de folositor minții. Este un subiect atât de vast, încât toate gândurile noastre se pierd în imensitatea lui, și atât de profund încât mândria noastră se îneacă în infinitatea sa. Alte subiecte le putem înțelege și aborda; ele generează un anume sentiment de automulțumire și astfel continuăm să mergem pe calea aleasă de noi cu gândul că „iată, sunt înțelept”. Dar când vine vorba de știința supremă, constatăm că firul nostru cu plumb nu-i poate sonda profunzimea, că ochii noștri de vultur nu-i pot vedea înălțimea, ne întoarcem la gândul că „sunt de ieri și nu știu nimic”.

Charles Haddon Spurgeon, citat de Ravi Zacharias în „De ce Isus?”

Un strop de viaţă #520


Ezechiel 36:26 şi Psalmul 51:10

Prin har, astăzi voi posti de la inima rece, şi îmi voi lăsa inima să fie frântă de lucrurile care chiar Îţi frâng Ţie inima. Astăzi, voi sta şi voi reflecta la păcat şi la suferinţă – mă voi lăsa zdrobit de dragostea uimitoare, salvatoare a lui Isus pe acea Cruce. Ne pocăim de faptul că ne lăsăm aspiraţi de Visul American, într-o amorţire a sufletului, într-o indiferenţă asurzitoare în loc să trăim visul lui Dumnezeu de trezire şi înflorire în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 39

Un strop de viață #519


Biserica lui Isus Hristos este singura instituţie care nu-şi va schimba niciodată Conducătorul. Isus Hristos este Contemporanul fiecărei generaţii, este Conducătorul istoriei şi „cel mai iubit conducător” al naţiunilor, pentru care milioane de urmaşi şi-au dat şi sunt în stare să îşi dea viaţa.

Petru Dugulescu, Ei mi-au programat moartea

Un strop de viaţă #518


Matei 4:8-10

Prin har, astăzi voi posti de la idolii care-mi creează dependenţă, care mă atrag de la a-L adora doar pe Hristos. Astăzi Îi voi mulţumi lui Hristos, Îl voi adora pe Hristos, Îl voi binecuvânta pe Hristos cu închinarea mea, pentru că închinarea înseamnă să-I dai lui Dumnezeu înapoi ceea ce El a insuflat în noi. Ne pocăim cu sinceritate de idolii noştri pentru că ei sunt piatra de căpătâi a fiecărui păcat al nostru, şi dacă noi nu ne vom distruge idolii, ne vor distruge ei pe noi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 38

Un strop de viață #517


„Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.” (Faptele Apostolilor 4:32, 33)

Pentru prima oară în istoria omenirii, o mulţime alcătuită din câteva mii de oameni foarte diferiţi se uneşte în jurul unei Persoane şi în jurul unui crez şi devine un organism viu şi nu o organizaţie. Pentru prima oară în istorie, o mulţime gândeşte la fel, simte la fel, acţionează şi vorbeşte la fel. După ce sunt străpunşi în inimă de Cuvântul lui Dumnezeu, după ce se pocăiesc şi se botează, oamenii aceia devin mădulare în trupul lui Hristos şi nu membri într-o organizaţie. În acest trup viu al cărui Cap este Hristos cel viu în vecii vecilor, mădularele se slujesc în dragoste unele pe altele. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Şi nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă. Toţi cei care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum era nevoie.

Apostolul Petru şi ceilalţi apostoli nu au decretat Reforma Agrară sau naţionalizarea caselor celor bogaţi, ca apoi să înceapă munca de propagandă ideologică pentru formarea omului nou. Când îi iei omului ogorul şi casa, nu mai ajungi niciodată la inima lui, pentru a i-o schimba. Dar când Duhul Sfânt schimbă inima unui om, el singur îşi pune casa, ferma şi toate bunurile materiale pe altarul lui Dumnezeu şi face parte din ele şi celor lipsiţi.

Petru Dugulescu, „Ei mi-au programat moartea”