Un strop de viață #768


Când dorințele noastre cele mai profunde se îndreaptă către altceva sau altcineva decât Dumnezeu, în sufletul nostru se naște un duh al îndreptățirii. Ne dorim ceva ce nu avem și credem că ni s-ar cuveni să avem. Dreptatea e de partea noastră. Așa credem. În felul acesta, când dorința devine tiranul nostru, rugăciunea devine pretenție.

Astfel, nu peste mult timp suntem prinși în ciclul dependenței. Orice ne aduce satisfacție îndepărtează de la noi durerea pentru moment, după care ne lasă în suflet un gol și mai mare, care, la rândul lui, ne face să cerem cu și mai multă vehemență alinare și vindecare. Ne pierdem astfel puterea de a alege.

Larry Crabb, Vise năruite

Un strop de viaţă #518


Matei 4:8-10

Prin har, astăzi voi posti de la idolii care-mi creează dependenţă, care mă atrag de la a-L adora doar pe Hristos. Astăzi Îi voi mulţumi lui Hristos, Îl voi adora pe Hristos, Îl voi binecuvânta pe Hristos cu închinarea mea, pentru că închinarea înseamnă să-I dai lui Dumnezeu înapoi ceea ce El a insuflat în noi. Ne pocăim cu sinceritate de idolii noştri pentru că ei sunt piatra de căpătâi a fiecărui păcat al nostru, şi dacă noi nu ne vom distruge idolii, ne vor distruge ei pe noi.

Ann Voskamp, A Lent to Repent and Refresh 38