„Mulţimea celor care crezuseră era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.” (Faptele Apostolilor 4:32, 33)

Pentru prima oară în istoria omenirii, o mulţime alcătuită din câteva mii de oameni foarte diferiţi se uneşte în jurul unei Persoane şi în jurul unui crez şi devine un organism viu şi nu o organizaţie. Pentru prima oară în istorie, o mulţime gândeşte la fel, simte la fel, acţionează şi vorbeşte la fel. După ce sunt străpunşi în inimă de Cuvântul lui Dumnezeu, după ce se pocăiesc şi se botează, oamenii aceia devin mădulare în trupul lui Hristos şi nu membri într-o organizaţie. În acest trup viu al cărui Cap este Hristos cel viu în vecii vecilor, mădularele se slujesc în dragoste unele pe altele. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Şi nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă. Toţi cei care aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor, apoi se împărţea fiecăruia după cum era nevoie.

Apostolul Petru şi ceilalţi apostoli nu au decretat Reforma Agrară sau naţionalizarea caselor celor bogaţi, ca apoi să înceapă munca de propagandă ideologică pentru formarea omului nou. Când îi iei omului ogorul şi casa, nu mai ajungi niciodată la inima lui, pentru a i-o schimba. Dar când Duhul Sfânt schimbă inima unui om, el singur îşi pune casa, ferma şi toate bunurile materiale pe altarul lui Dumnezeu şi face parte din ele şi celor lipsiţi.

Petru Dugulescu, „Ei mi-au programat moartea”