Citate

Un strop de viață #533


Hristos ne-a chemat să-i hrănim pe cei flămânzi, nu pe cei ghiftuiți; să-i mântuim pe cei pierduți, nu pe cei încăpățânați; să-i chemăm la pocăință pe cei păcătoși, nu pe cei batjocoritori. El nu ne-a chemat să stăm acasă, să zidim și să decorăm capele confortabile, biserici și catedrale în care să-i legănăm spre adormire pe cei ce se pretind creștini. Nu ne-a dat să rostim discursuri abile, rugăciuni stereotipe sau să atingem elevate performanțe muzicale, ci ne-a trimis să zidim biserici vii, alcătuite din sufletele celor declasați, să smulgem oameni din ghearele diavolului, să-i scoatem din fălcile iadului, să-i aducem la Hristos, să-i învățăm să lupte și să-i transformăm în armata atotputernicului Dumnezeu.

C.T. Studd, citat în „Amintiri cu sfinți” de Daniel Brânzei

Un strop de viață #531


A privi înseamnă un lucru, a vedea înseamnă altul, a înțelege înseamnă un al treilea, a învăța din ceea ce ai înțeles înseamnă o treaptă mai sus, dar singurul lucru care contează în ultimă instanță este ceea ce faci, ca rezultat al învățăturilor pe care le-ai dobândit.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol.1”

Un strop de viaţă #530


Când Dumnezeu iese la lucru – când Iisus devine împărat – oamenii nu sunt degradaţi, reduşi la rangul de simple marionete sau cifre. În Împărăţia lui Dumnezeu oamenii ajung în sfârşit să-L oglindească pe Dumnezeu în lume în felul în care erau meniţi de la început să o facă. Ei devin mai deplin ceea ce erau meniţi să fie din capul locului. Acesta e modul în care Dumnezeu devine împărat. Acesta e modul în care Iisus continuă să lucreze în timpul de acum. Exact aşa cum a făcut-o întotdeauna.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

 

Un strop de viață #529


Ce să facă cel aflat sub batjocură? Când știm să ne ridicăm la adevărata noastră demnitate, batjocura este a batjocoritorului, nu a noastră! Vorbele rele îi caracterizează pe cei ce le spun și nu se cade să ne pierdem liniștea pentru ele. Să nu le facem loc în inima noastră, ci să le lăsăm în inimile celor care le-au adus.

Daniel Brânzei, „Amintiri cu sfinți. Vol 1”

Un strop de viaţă #528


Nu trebuie crezut că Biserica e o societate de oameni desăvârşiţi care fac lucruri mari. E societatea unor păcătoşi iertaţi care-şi plătesc datoria de neplătit a dragostei lucrând pentru Împărăţia lui Dumnezeu în orice chip pot, ştiindu-se pe ei înşişi nevrednici de această sarcină. În clipa în care orice creştin, şi mai cu seamă orice lider creştin, uită asta – în clipa în care oricine dintre noi îşi imaginează că suntem în mod automat speciali sau deasupra primejdiilor şi ispitelor care-i afectează pe muritorii obişnuiţi – , în acea clipă suntem în cel mai grav pericol. Dezastruoasa prăbuşire a lui Petru a venit doar la o oră sau două după ce declarase că-l va urma pe Iisus până la închisoare, ba chiar până la moarte.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează