Un strop de viață în preajma Paștelui #19


Câtă vreme trăim pe acest pământ, viețile noastre de creștini trebuie să fie marcate de compasiune. Însă trebuie să înțelegem că viața plină de compasiune nu este țelul nostru final. De fapt, putem trăi o viață cu adevărat plină de compasiune doar atunci când înțelegem că ea arată către ceva mai presus de ea însăși. Noi cunoaștem că Cel ce S-a golit și S-a smerit pe Sine a fost înălțat mai presus de toate și a primit un nume mai presus de orice alt nume, și știm că El S-a dus să ne pregătească un loc acolo unde suferința va fi biruită iar compasiunea nu va mai fi necesară. Acolo este un cer nou și un pământ nou, la care sperăm cu o așteptare răbdătoare.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #19”

Un strop de viață în preajma Paștelui #18


Adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.

Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo. (Luca 4)

Isus a devenit om în mijlocul unui popor mic, slab și oprimat, a fost disprețuit de lideri și dus la moarte între doi tâlhari. Chiar și când ne uităm la miracolele lui Isus, vedem că nu a înviat sau vindecat oameni pentru a-Și face reclamă. Departe de aceasta! De cele mai multe ori, le interzicea oamenilor să vorbească despre asta. Și învierea Sa a fost un eveniment restrâns. Doar ucenicii și câțiva alți oameni care L-au cunoscut îndeaproape L-au văzut înviat ca Domn. Nici viața, nici învierea nu au fost intenționate pentru a ne copleși cu puterea măreață a lui Dumnezeu. El a venit smerit, ascuns, aproape invizibil… Iată un mister greu de înțeles în vremurile noastre care conferă atâta valoare publicității. Tindem să credem că, cu cât mai multă lume vorbește despre un lucru, cu atât este el mai important. Este de înțeles, pentru că în lumea noastră, notorietatea înseamnă bani și putere, care creează iluzia importanței. În societatea noastră, deseori statistica determină importanța: cea mai populară carte, cea mai scumpă mașină, cel mai bogat om, cea mai înaltă clădire.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #18”

Un strop de viață în preajma Paștelui #17


În mijlocul Postului, devin conștient că Paștele se apropie din nou: zilele devin mai lungi, zăpada se topește, soarele oferă mai multă căldură și păsările își reiau cântecul.

Aud cuvintele lui Isus, spuse femeii samaritence „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” Ce cuvinte! Câte ore de meditație ar merita să le fie dedicate! Le voi purta cu mine în pregătirea mea pentru Paște.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #17”

Un strop de viață în preajma Paștelui #16


Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’ Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. (Luca 15)

Parabola fiului risipitor este o poveste despre întoarcere. Am înțeles importanța întoarcerii, din nou și din nou. Viața mea se îndepărtează de Dumnezeu, iar eu trebuie să mă întorc. Întoarcerea este o luptă de-o viață.

Sunt surprins de motivațiile egoiste ale fiului risipitor. El și-a spus „Slujitorii tatălui meu au mai multă mâncare decât au nevoie, iar eu stau aici și mor de foame! Voi pleca de aici și mă voi întoarce la tata.” El nu s-a întors dintr-o iubire proaspăt regăsită pentru tatăl lui. Nu, el s-a întors pentru a supraviețui. A descoperit că drumul pe care-l alesese ducea la moarte, însă întoarcerea la tatăl lui era o necesitate pentru a rămâne în viață. A înțeles că a păcătuit, însă asta doar pentru că păcatul l-a adus în pragul morții. Sunt impresionat de faptul că tatăl lui nu a cerut o motivație mai înaltă. Dragostea lui era necondiționată, așa că și-a primit fiul acasă pur și simplu.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #16”

Un strop de viață în preajma Paștelui #15


Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui. (Ieremia 17:10)

Ne putem da seama cu ușurință că, în lumea noastră, avem o dorință puternică de a încerca să realizăm ceva, indiferent că este vorba de a face ceva semnificativ pentru altcineva, sau pentru societate, sau să construim o casă, sau să scriem o carte, sau să câștigăm un premiu. Când începem să fim prea impresionați de rezultatele noastre, ajungem la concluzia greșită că viața este o imensă tabelă unde ne ținem scorul și adunăm puncte pentru a ne măsura valoarea. Înainte să ne dăm seama, ne-am vândut sufletul altora care ne țin scorul. Nu doar că suntem din lume, ci suntem și ai lumii. Devenim ceea ce face lumea din noi. Suntem inteligenți pentru că cineva ne dă note mari. Suntem de folos pentru că cineva ne spune „mulțumesc”. Suntem plăcuți pentru că cineva ne place. Suntem importanți pentru că cineva ne consideră indispensabili. Pe scurt, suntem valoroși pentru că avem succes.

Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui #15”