Etichetă: transformarea vieţii

Un strop de viață #906


A accepta din toată inima dragostea și Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a accepta și inima Lui zdrobită, plină de dragoste. Înseamnă a ne expune asalturilor lumii care Îl urăște pe Dumnezeu. Viața creștină activă este o viață plină de riscuri, de suferințe și de responsabilități. Într-adevăr, Dumnezeu ne poartă poverile. Cu siguranță că El ne binecuvântează în multe feluri, dar această stare binecuvântată de la început are scopul de a ne obișnui cu preocuparea pentru lucruri mai importante decât noi înșine. Vom plânge, dar nu pentru că locuința noastră este prea mică sau pentru că avem datorii la bancă ci pentru că vom fi solicitați la maxim să ne ocupăm de o lume suferindă. Da, este adevărat, experimentăm pace, bucurie și speranță, dar este o pace în mijlocul furtunii, o bucurie caracterizată de empatie și o speranță șlefuită de suferință.

Gary Thomas, Credința adevărată

Un strop de viață #835


Isus ne invită să lăsăm căile noastre pline de poveri apăsătoare – mai ales cele „religioase” – și să ne înjugăm cu El pentru a ne pregăti împreună. Aceasta este o cale a blândeții și smereniei, o cale a odihnei sufletești. Este o cale a transformării lăuntrice care se dovedește, dacă ducem greutatea Lui și dacă purtăm împreună cu El povara Sa, a fi o viață ușoară și lipsită de griji. Distanța și dificultatea pe care le percepem când este vorba de intrarea deplină în lumea divină și în viața de acolo se datorează în întregime incapacității noastre de a înțelege că „drumul ce duce acolo” este drumul unei transformări interioare atotpătrunzătoare și incapacității noastre de a face pașii mici ce duc încet dar sigur la ea.

Dallas Willard, Înnoirea inimii. Formarea caracterului cristic

Un strop de viață #679


Dumnezeu nu ne tratează așa cum obișnuim să ne tratăm noi unii pe alții. Totuși, dacă ne-am pus credința în Cristos și în lucrarea Lui înnoitoare de pe cruce, ar trebui să fim plini de har când ne relaționăm la partenerul nostru – mai ales când vine vorba de acțiunile și atitudinile care altfel ar eroda devotamentul dintre noi. Dacă suntem în Cristos, iar El este în noi, ar trebui să ne tratăm unul pe celălalt așa cum ne tratează El – cu har. Dacă am înțeles cu adevărat dragostea Lui plină de har și dacă L-am lăsat să sădească aceeași dragoste și în inimile noastre, am epuiza superlativele în încercarea noastră de a verbaliza dragostea minunată și pacea pe care le-ar aduce în căsnicia noastră.

Tim Kimmel, Căsnicia plină de har

Un strop de viață #328


Transformarea este lucrarea lui Dumnezeu, iar atunci când ea are loc, este un miracol – nu stă nici în meritul, dar nici în puterea noastră.

Rugul în flăcări este responsabilitatea lui Dumnezeu. Responsabilitatea noastră este să ne întoarcem spre el.

John Ortberg, Viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna

Un strop de viaţă #143


Creştinismul e transmutaţie, nu a elementelor chimice, a omului. Aceasta e MINUNEA CEA MARE a lui Hristos Dumnezeu: nu înmulţirea vinului, peştilor, pâinii, nu tămăduirea orbilor din naştere, slăbănogilor, gârbovilor şi leproşilor, nu, nici învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain şi a lui Lazăr – toate semne bune pentru prea puţin credinoşi ori făcute ca să se împlinească proorocirile ori ca să se arate slava lui Dumnezeu ori manifestări de milă ale Domnului, toate concesii ale divinităţii – ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii