„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand


nobletea-suferintei-sabina-wurmbrandAstăzi vă aduc în atenţie o altă autobiografie scrisă de o femeie deosebită, soţia unui pastor renumit. Este vorba despre Nobleţea suferinţei, scrisă de Sabina Wurmbrand, soţia celebrului pastor, Richard Wurmbrand.

Publicată pentru prima dată în America în 1970 sub titlul Soţia pastorului, ea descrie evenimentele istorice care au condus la arestarea lui Richard, iar apoi a Sabinei, anii de detenţie petrecuţi de Sabina la Jilava, la Canal şi la Târgşor, încheindu-se cu activitatea sa intensă în cadrul Bisericii Subterane după eliberare şi cu plecarea din ţară în 1965.

Cartea începe, aşadar, Continuă lectura „„Nobleţea suferinţei“ de Sabina Wurmbrand”

„Binecuvântată fii, închisoare!“ de Nicole-Valéry Grossu


Binecuvantata fii inchisoareAstăzi vă invit să descoperiţi felul în care închisoarea se poate transforma într-o binecuvântare dacă eşti dispus să vezi totul ca venind din partea lui Dumnezeu. Binecuvântată fii, închisoare! este titlul pe care a ales să-l dea Nicole-Valéry Grossu autobiografiei sale ce relatează detenţia de 4 ani în închisorile comuniste din România, între anii 1949-1953.

Născută la Turnu Măgurele în 1919 sub numele de Nicole Valeria Bruteanu, autoarea a fost încă din tinereţea sa o susţinătoare a lui Iuliu Maniu, a cărui rudă şi era, iar apoi a activat în Partidul Naţional Ţărănesc şi a fost redactor al ziarului Dreptatea până în 1945.

Ca urmare a acestor activităţi, Nicole este arestată pentru prima oară în iunie 1945 şi dusă timp de mai bine de două luni în închisoarea Malmaison din Bucureşti. De aici, va reuşi să scape datorită intervenţiei unor prieteni americani, dar va fi din nou arestată în 1949 şi va petrece următorii 4 ani prin diferite închisori şi lagăre de muncă: Mislea, Canalul, Ferma Roşie, Ghencea, Târgşor. Continuă lectura „„Binecuvântată fii, închisoare!“ de Nicole-Valéry Grossu”

„Traversarea focului“ de Alice Panaiodor


aliceAstăzi vă aduc în atenţie autobiografia Traversarea focului, scrisă de Alice Panaiodor. Aceasta a trăit între anii 1919-1983, perioadă în care cel de-Al Doilea Război Mondial şi schimbările socio-politice ce i-au urmat au marcat profund viaţa oamenilor.

Alice Panaiodor îşi începe memoriile cu amintiri din copilărie – despre mama care a fost cea care i-a pus Biblia în mână şi a învăţat-o despre Dumnezeu şi despre tanti Sofia, o prietenă de familie, care a fost o altă influenţă pozitivă puternică în copilărie şi va rămâne până la sfârşitul vieţii acesteia.

În 1944 tanti Sofia îi face cunoştinţă lui Alice cu Richard Wurmbrand şi, sub influenţa predicilor acestuia, Alice se va converti în toamna aceluiaşi an. Continuă lectura „„Traversarea focului“ de Alice Panaiodor”

Un strop de viaţă #267


Niciodată nu am regretat că am fost închis, dimpotrivă, am mulţumit deseori pentru acest mare har: să-L iubeşti pe Domnul nu numai când îţi dă binecuvântări, ci mai ales atunci când ţi le ia. Dacă aş începe o nouă viaţă şi aş putea să-mi aleg calea pe care să merg, n-aş alege alt drum, ci numai pe cel pe care Domnul l-a hotărât din veşnicie pentru mine. Aş alege tot familia în care m-am născut şi toate împrejurările vieţii prin care am trecut. Aş alege-o de nevastă tot pe soţia mea. L-aş alege tot pe Domnul Isus şi Biserica Lui.

Traian Ban în Amintiri cu sfinţi vol.3 de Daniel Brânzei

Un strop de viaţă #237


[Richard Wurmbrand în dialog cu preotul Suroianu în închisoare]

– Aţi avut atât de multe nenorociri. Cum de vă mai puteţi bucura?

– Păi, e mare păcat să nu te bucuri, a zis Suroianu. Găseşti întotdeauna motive pentru a te bucura. Există un Dumnezeu în cer şi în inimă. Azi-dimineaţă am avut o bucată de pâine. A fost aşa de bună! Uită-te acum, soarele străluceşte şi aici mă iubesc atât de mulţi oameni. Fiecare zi în care nu te bucuri e o zi pierdută, fiule. N-o să te mai întâlneşti niciodată cu ziua aceea.

Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană