Etichetă: smerenie

Un strop de viaţă #528


Nu trebuie crezut că Biserica e o societate de oameni desăvârşiţi care fac lucruri mari. E societatea unor păcătoşi iertaţi care-şi plătesc datoria de neplătit a dragostei lucrând pentru Împărăţia lui Dumnezeu în orice chip pot, ştiindu-se pe ei înşişi nevrednici de această sarcină. În clipa în care orice creştin, şi mai cu seamă orice lider creştin, uită asta – în clipa în care oricine dintre noi îşi imaginează că suntem în mod automat speciali sau deasupra primejdiilor şi ispitelor care-i afectează pe muritorii obişnuiţi – , în acea clipă suntem în cel mai grav pericol. Dezastruoasa prăbuşire a lui Petru a venit doar la o oră sau două după ce declarase că-l va urma pe Iisus până la închisoare, ba chiar până la moarte.

N.T. Wright, Iisus pur şi simplu – o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează

Un strop de viață #475


Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să sujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. (Marcu 10:43)

Aceasta ar putea fi numită „Calea sfântului”.

Sfântul nu încearcă să câștige importanță printr-o goană nesfârșită după realizări ci o primește prin har.

Sfântul nu alege ca valoare absolută împlinirea de sine, ci dăruirea de sine, în dragoste.

Sfântul nu caută gloria, ci îi dă gloria absolută Dumnezeului glorios.

Sfântul nu-și impune propria voință, ci o predă bunului Dumnezeu.

Sfântul nu detestă slujirea, ci o îmbrățișează.

John Ortberg, Cine este omul acesta?

Un strop de viață #473


Isus a trăit ca om pe pământ, astfel că nimeni nu va putea să se scuze, să vină cu tot felul de motive care să-i susţină neputinţa. Domnul le va spune că şi El a fost om, a fost bătut, flămând şi ispitit. Prin ce trecem noi, El prin toate a trecut. Deci, nu avem a face cu un judecător care nu ştie ce înseamnă ispită, foame, suferinţă sau ură din partea semenilor. El le-a gustat pe toate acestea. În faţa Judecătorului, care este Isus, noi nu avem de făcut decât acel lucru: ne plecăm până la pământ la aşternutul picioarelor Lui şi-I spunem: „Doamne, iartă-mă!”. Pavel aşa a şi spus: „N-am cu ce să mă laud, decât cu slăbiciunile mele”.

Constantin Tudose, Statornic pe cale. Memorii

Un strop de viaţă #443


În loc să ne străduim să fim băgate în seamă şi apreciate, ar trebuie să adoptăm o poziţie cu totul diferită în toate domeniile vieţii noastre, una de smerenie şi lepădare de sine. Ar trebui să nu conteze deloc pentru noi dacă suntem recunoscute şi aplaudate sau ignorate şi nepreţuite. Pe o femeie care şi-a luat crucea pentru a-L urma pe Hristos o va interesa doar să-L cunoască pe El şi să-L facă pe El cunoscut.

Leslie Ludy, The Set-Apart Woman

Un strop de viață #392


„Sufletul meu măreste pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria înțelege clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul întregii istorii a umanității. Cele mai importante trei decenii din toate timpurile sunt pe care să înceapă. Și unde este Dumnezeu? Pe El Îl preocupă două femei necunoscute și smerite – una în vârstă și stearpă (Elisabeta) și una tânără și fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mișcată de această viziune despre Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei umili, încât izbucnește într-un cântec.

Maria și Elisabeta sunt minunatele eroine ale relatării lui Luca. Lucrul care îl impresionează cel mai mult, se pare, și lucrul cu care vrea să-l impresioneze pe Teofil, nobilul său cititor, este smerenia și bucuria Elisabetei și a Mariei.

Elisabeta spune: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:43). Maria spune : ”Domnul a privit spre starea smerită a roabei Sale”.(Luca 1:48)

Singurii oameni a căror suflete pot cu adevărat glorifica pe Domnul sunt cei ca Elisabeta și Maria – oameni care recunosc starea lor smerită și sunt copleșiți de bunăvoința unui Dumnezeu măreț.

John Piper, Good News of Great Joy