Etichetă: Răstignire

Un strop de viaţă #203


Scriitorii de imnuri şi artiştii ne-au lăsat o imagine a lui Isus atârnând pe o cruce pe un deal îndepărtat. De fapt, locul execuţiei era chiar în afara porţii cetăţii, lângă drumul principal care ducea la Ierusalim. Iar cei ce erau crucificaţi erau ridicaţi la mai puţin de jumătate de metru deasupra pământului.

Asta înseamnă că Isus a fost dezbrăcat de toată demnitatea, modestia şi puritatea persoanei Sale fizice, iar El a fost lăsat gol, să moară în căldura mistuitoare, zbătându-se şi gemând, practic la acelaşi nivel cu cei ce treceau în drumul lor spre şi dinspre cetate.

În graba lor să ajungă la timp la Templu pentru a cumpăra un miel pentru jertfă, oare au observat pelerinii care se pregăteau pentru Paşte Mielul lui Dumnezeu care era sacrificat pentru păcatul lor? În timp ce Isus Îşi dădea viaţa, oamenii treceau poate fără să arunce măcar o privire. Într-o măsură mai mică, te sacrifici şi tu pentru cei care nici măcar nu observă? Isus înţelege.

Anne Graham Lotz, în Blessings of the Cross

„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado


index2În Biblia ta de peste o mie de pagini, ce contează? Dintre toate poruncile şi interdicţiile, ce este esenţial? Ce este indispensabil? Vechiul Testament? Noul? Harul? Botezul?

Oare asta să fie tot? Mers la biserică duminica. Cântece frumoase. Zeciuială practicată cu credincioşie. Cruci de aur. Costume din trei piese. Coruri mari. Biblii legate în piele. Toate acestea sunt frumoase, dar… unde este esenţa?

Asta se întreabă Max Lucado în cartea sa, Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul – cronici ale crucii, o carte perfectă pentru a fi citită în Săptămâna Mare în care tocmai am intrat.

Autorul ne invită să medităm la cuvintele apostolului Pavel din 1 Corinteni, capitolul 15: Continuă lectura „„Nu-i de mirare că e numit Mântuitorul“ de Max Lucado”

Un strop de viaţă #201


Nu vom înţelege niciodată măsura iubirii lui Dumnezeu în Hristos, la Cruce, până nu înţelegem că nu va trebui niciodată să stăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Toate păcatele noastre, fără excepţie, au fost purtate de Hristos, iar El a luat asupra Lui judecata pe care noi o meritam. El a dus până la capăt lucrarea de mântuire.

Dacă noi credem în Isus Hristos, am trecut deja de furtuna judecăţii. S-a întâmplat la Cruce. Aşa că nu te mai lăsa înlănţuit de vina ta sau te temerile tale. Plata păcatului a fost plătită pe deplin de Hristos.

Billy Graham, în Blessings of the Cross

Ce citim în Postul Paştelui


Pentru că de ieri am intrat în ceea ce Biserica Ortodoxă numeşte Postul Paştelui (pentru cei care sărbătoresc după rit apusean, această perioadă a început deja de pe 18 februarie), vă propun să (re)vedeţi lista de lectură recomandată anul trecut pentru această perioadă, sperând că anul acesta veţi avea mai mult timp la dispoziţie pentru a vă pregăti şi în acest fel pentru această mare sărbătoare.

De asemenea, aici găsiţi un link către un devoţional dedicat acestei perioade pe care îl puteţi descărca gratuit.

În plus, iată câteva postări pe această temă:

„El a ales piroanele“ de Max Lucado

„Dovezi în favoarea învierii“ de Josh şi Sean McDowell

„Isus pe care nu L-am cunoscut“ de Philip Yancey

„Pledoarie pentru Cristos“ de Lee Strobel

„3:16 Numerele speranţei“ de Max Lucado

„Despre minuni“ de C.S. Lewis

Ce voi citi eu anul acesta? Un carte devoţională specială pentru perioada celor 40 de zile până la Paşte, Finding Life: From Eden to Gethsemane – the Garden Restored de Jane Rubietta şi „o incursiune sintetică şi accesibilă în istoria, doctrina şi trăirea credinţei creştine“, Mic îndreptar de credinţă de Michel Kubler.

Nu uitaţi însă de Evanghelii şi fie ca, orice veţi alege să citiţi, adevărul că Isus Hristos a murit şi a înviat pentru mântuirea păcatelor noastre să vă schimbe viaţa!

Un strop de viaţă #144


(Despre jertfa lui Hristos) Numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedeşte integritatea şi seriozitatea jertfei, o împiedică a fi cine ştie ce joc, ce vicleim. […] Actul răstignirii a fost atât de serios, de autentic şi total încât până şi apostolii şi ucenicii erau convinşi că spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va învia. […] Numai strigătul Eli, Eli ne dovedeşte că răstignitul nu s-a jucat cu noi, că nu a încercat să ne mângâie cu făţarnice estompări.

N.Steinhardt, Jurnalul fericirii